Frumusețe întunecândă
Frumusețe întunecândă,
Îndurerându-mi întunericul,
Carne roșie
Și sânge în tristețea mea,
Sculptându-și în nisip
Umbra,
Foarfecă,
Pândind în iarbă,
Violența mascată.
Mugur treaz
Și sevă curgând
Prin ochiul frunzei, ac de brad,
Niciodată curgând in derivă,
Jinduind
În a-și ramifica al său curs
Până in vârful frunzei,
Pentru a se reîntoarce,
Pornind,
Oprindu-se,
Repornind
Pentru totdeauna,
Așa cum două sentimente
Se ating
Pentru a deveni fior,
Așa cum două cuvinte
Se îngemănează
Pentru deveni vii în sinea sinelui,
Pentru a deveni
Nori care spală rănile murdare.
Copyright © ź All rights reserved.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marieta Măglaș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre violență
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre nisip
- poezii despre măști
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.