Flacăra îndoliată
"Într-o lume relativă"
absolutul e de vină
că ni-i viața în derivă
și murind doar dăm lumină
Absolutul e de vină
ăla care este-n noi
tace iar limba română
printre strictele nevoi
Alea care suntem noi
o ni-i viața în derivă
parc-ar fi un car cu boi
"într-o lume relativă"
Absolutu-i vinovat
când se stinge un bărbat
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre relativitate
- poezii despre lumină
- poezii despre limba română
- poezii despre foc
- poezii despre doliu
- poezii despre bărbați
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.