Mă bărbieresc și plâng
De cum octombrie apare
iar scad un an din câți mi-au mai rămas
și spun: voi duce-o viață ca și alții,
de toate neghiobiile mă las!
dar-nu știu cum-prea repede se-ntâmplă
să uit ce mi-am promis cu-nverșunare
și mă trezesc bolnav aicea, între cărți,
ca pasărea care-a uitat să zboare
mă bărbieresc și plâng-în seara asta
nu-i nici o sărbătoare pentru mine
dar voi pleca aiurea, prea nu am respectat
promisiunea clipei cuprinsă de rușine
... abia plecat, mă simt un dezertor
din ceruri-nu din casa cea oarbă la noroc-
mi-s grei bocancii timpului pe umăr
și merg numai să am de unde să mă-torc
poezie clasică de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre promisiuni
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre seară
- poezii despre rușine
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.