M-ascund...

M-ascund de tine, m-ascund de noi
M-ascund de soare, de vânt şi ploi,
M-ascund într-una şi nu-ndrăznesc
Ca sa îţi spun cât te doresc...
Şi zi şi noapte te am în gând
Prezenţa ta o simt vibrând...
M-ascund de toţi, dar şi de toate,
Însă de vise, nu se mai poate
Şi-atunci uşor ochii închid,
Întreaga fiinţă să îţi cuprind.
Şi simt aşa o uşurare,
Ce mi-o dă calda îmbrăţişare
O-ncurajare, o mângâiere
Ce se petrece în tăcere...
Dar totu-i vis şi–n el se poate
Păcat că asta nu-i şi-n... realitate...

poezie de Mariana Simionescu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Votează! | Copiază!