Degeaba ma critica ramolitii

Degeaba ma critica ramolitii
Eu... inca incerc sa traiesc

Simtind nevoia unui itinerar recreativ
Urc pe Lipscani

Fara eforturi deliberate, ma amestec cu multimea
Devin imprimavarata
Agat cosmarul morbid
Si tentacular al rutinei
In uitare

Ma indrept spre-o cafenea
Bere, fum de tigara, cafele
Privesc ambianta de veselie
A omului trudit

Atmosfera racoreste
Ca ceaiul dupa o vodca
Nu-i panica de arsura
Ci doar de lipsa ei
Vorbele danseaza
Sangele curge mai sprinten

Comand o bere...
Ma trezesc impartind masa cu un popa
O vorba imi vine in minte
Pacatosilor....
Rasul ingheata pe buze cu toate ca
Mintea sufera de crize patologice
Sufletul la fel
Prea multe asociatii

Vecinul ma priveste
Calm, lung, meditativ, concentrat
A uitat demult ca e barbat
In sensul"agresiv fiziologic"
E doar surprins de tricoul meu cu Cradle of filth
Tacere...
O clipa, doar recunostinta mea sincera
Vorbeste in acelasi limbaj mut

Nu vreau santinela
Sa ma traga de maneca
O fi in concediu...

Soarele, falcos sanguin
Ne arunca hlizituri luminoase
Toata cafeneaua-i plina de gagici
Pulpe, sani, halci de carne,
Zvagniri de invazie barbara

Se ridica...
Multumesc in gand ca si-a terminat cafeaua
Suier printre dinti un "Doamne-ajuta"
Si mai comand o bere...

Pe asta pot s-o beau in sfarsit linistita
Fara sa ma priveasca "sfintii" cu repros
Pe sub rama ochelarilor

poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Votează! | Copiază!