Dragostea este singura pasiune care se plătește cu o monedă pe care o fabrică ea însăși.
citat din Ninon de Lenclos
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu este introdusă data nașterii pentru Ninon de Lenclos. [Vezi citate despre plată, citate despre numismatică, citate despre iubire, citate despre bani sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 George Budoi [din public] a spus pe 21 septembrie 2010: |
| "L'amour est la seule passion qui se paye d'une monnaie qu'elle fabrique elle-mê me." (Text original, în franceză). "Dragostea este singura pasiune care se plătește cu o monedă pe care o fabrică ea însăși." (Traducere George Budoi). Autor: NINON DE LENCLOS (1620-1705) 1. Citatul original îi aparține lui Ninon de Lenclos. El este citat de Adolphe Ricard în cartea sa "L'amour, les femmes et le mariage", Paris, Libraires Garnier Freres, 1846; 1867, p. 221. Cugetarea se pare că i-a fost inspirată vestitei curtezane - femeie de litere și protectoare a artelor, de proverbul francez "Lamour se paye par lamour", "Dragostea se plătește cu dragoste", care se regăsește textual în proverbul basc "Maitaseac, maîtaze du harze". 2. Citatul a fost PLAGIAT mot à mot DE STENDHAL (1783-1842) în 1822 în "De lamour": CXLV, carte republicată în 1891, Paris, Calmann Lévy, citatul găsindu-se la p. 285. E plin internetul cu atribuirea citatului lui Stendhal, atât în franceză (în original), cât și în traduceri în engleză și română. 3. Numeroase site-uri românești îi atribuie greșit citatul lui SCHILLER (1759-1805), atribuite care nu se găsește pe situri în engleză sau franceză. |
2 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 21 septembrie 2010: |
| Trebuie spus totuși că în acele vremuri nu exista clar conceptul de drept de autor. Acum pare de nepermis, atunci era doar o practică îndoielnică. În plus, e posibil ca fraza să fi circulat ca proverb. |
3 George Budoi [din public] a spus pe 21 septembrie 2010: |
| La Ninon de Lenclos, fraza se găsește împreună cu alte fraze, cu care formează un tot unitar. În cartea lui Stehdhal ea se găsește ca reflecție de sine stătătoare. Singura scuză a lui Stehdhal este că probabil a citit-o cu mult timp în urmă, a uitat că a citit-o și a avut impresia că ideea i-a venit lui. Omenește, memoria îți poate juca astfel de feste, la cugetări scurte. |