Sunt două lucruri care unesc bărbații: frica și interesul.
citat clasic din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Lens
Votează! | Copiază!
Vezi citate despre frică, citate despre bărbați sau citate de Napoleon Bonaparte despre bărbați
1 Ostap Bender [din public] a spus pe 20 august 2011: |
Și unul care îi dezbină: femeia. |
2 iulia dragos [din public] a spus pe 19 noiembrie 2012: |
nu toti barbatii sunt chiar lipsiti de creier si bun simt |
3 vis a vis [din public] a spus pe 19 noiembrie 2012: |
unde ii unesc? la carciuma? la bordel sau unde? creieri toti au, dar nu toti au materie cenusie, a unora este gri. bun simt? ma indoiesc. |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 19 noiembrie 2012: |
Unde ii unesc? In politica si in afaceri. Nu cred ca in pat, desi frica (de singuratate) si interesul (financiar) pot fi doua afrodiziace puternice. Creiere (nu creieri ca muntii) avem doamna, dar cand e sa judecam o relatie amoroasa folosim din nefericire un alt cap, des-creierat. Bun simt, fireste ca avem. Si nu unul, cinci. Pana la o anumita varsta, simturile noastre sunt bune si foarte bune. PS: ar mai fi o remarca de ordin cromatic. Cenusiul nu e un fel de gri? |
5 M. Arin [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
Știu că nu-i frumos să contrazici un împărat, chiar dacă trăiești într-o republică (bananieră, dar bazată exclusiv pe banane de import) Însă... Frica ascunde și ea un interes. Dorința (parțial instinctivă, parțial dobândită) de a trăi departe de pericole (motorul fricii) este un interes legitim al speciei (mă refer la Legile Naturii, nu la elucubrațiile parlamentare). Iar interesul nu leagă doar bărbații, ci oamenii, în general, indiferent de sex. L-aș putea completa pe corsican. Interesul leagă mai ales oameni de sexe diferite. Așa se și explică marile lui cuceriri amoroase. Era chel, cu burtică, mic la statură și epileptic pe deasupra. Și totuși, femeile îl căutau cu insistență. Nu cumva și din interes? |
6 daniel stanciu [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
Interes-anta explicatie, Marine! Dumneata incerci sa ne convingi cum deriva un factor psihologic mai simplu: frica (o emotie elementara), printr-un factor mai complicat: interesul. E ca si cum ai "demonstra" cum balegarul se naste din chirpici, sau porcul din carnati. |
7 M. Arin [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
Daniele, Nu e greu de înțeles că emoția elementară numită frică are un scop precis: conservarea individului. În general ți-e frică de lucruri care îți pun viața în pericol: foc, apă, întuneric, înălțime. Interesul individului (setea lui instinctuală de a exista) este bine protejat de subconștient, indiferent dacă e vorba de om sau de pisică, printre altele, prin emoția elementară, numită frică. Ai putea să-mă găsești o altă explicație a fricii? |
8 Madame [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
În opinia mea, cele două lucruri care unesc bărbații sunt decepția în dragoste și băutura alcoolică. Iar femeile și banii aduc dezbinare între bărbați. |
9 daniel stanciu [din public] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
Frica si interesul sunt doua resorturi psihologice contrare. Frica e un mecanism de protectie, interesul, unul de afirmare a eului. Frica e recul, revenire la sine, interesul e expansiune, etalare a sinelui. Frica e primara fiindca e axata pe supravietuirea noastra biologica si sociala (adesea o frica mai puternica decat cea de intuneric, de paianjeni sau e frica de ridicol sau de femei insarcinate intr-un moment de "somn al ratiunii"), interesul e secundar fiindca vizeaza dezvoltarea noastra psihosomatica si sociala. Insa daca ramanem persoane interesate nu ne cultivam o latura esentiala a fiintei noastre: spiritul. Spiritul e dez-interesat, e nazuinta de depasire a datelor noastre biologice si sociale. Pe langa eul nostru material si social posedam un al treilea eu care are nostalgia originii, a unei realitati profunde si mai insemnate decat prosperitatea materiala sau succesul in cariera. Aspiratia, ca nevoie de situare a eului intr-un orizont mai inalt, e un resort launtric pe care indivizii "ancorati" in realitatea politica, economica si sociala il desconsidera taxandu-l ca irealist sau fantezist. Or, tocmai aspiratiile noastre sunt cele care ne definesc ca oameni, fiindca numai prin intermediul lor facem saltul din "cercul stramt" al lumii materiale. Si ar mai fi ceva. Suprema frica, spaima de moarte nu e niciodata infranta de vreun interes. Sunt insa aspiratii care surmonteaza barierele instinctului de conservare. Sunt oameni capabili sa se sacrifice pentru o idee, pentru un principiu, ori pentru un sentiment. Pentru ei a supravietui nu e necesar, ci a trai autentic. |
10 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 20 noiembrie 2012: |
Un comentariu bine ticluit ca o recomandare. Citit cu plăcere. |