Optimism de pesimist
Să fii printre oameni, să râzi, să vorbești
Și glume și basme senin să rostești
Și, totuși, în tine, trăgând tot mai greu,
Să fiarbă tristețea și sila mereu.
Prin lume să umbli, cu zâmbet curat,
De tot ce-i prin preajmă să fii fermecat
Și sfaturi de aur la semeni să arunci
Când nu știi de unde și unde te duci.
Să fii optimist, să fii foarte-atent,
Nicicum, niciodată, să nu pari absent -
Când singurătatea te sapă avan
Și somnul ți-e, zilnic, feroce dușman,
Și sigur pe tine, să-arăți orișicând,
Jignirea și ura s-o-ntâmpini zâmbind -
Când vremea te-mpinge, parșiv, spre neant
Și toți cei de-aproape te-njură savant.
Răbdarea să-ți fie la cheie breloc,
Să crezi în visare, să crezi în noroc -
Când tu știi, prea bine, că totu-i meschin
Și scârbe, în valuri, din zare tot vin...
În lumea aceasta, prea plină de proști,
De vrei să fii sincer doar ura cunoști
Și singur, în tine, te-nchizi tot mai des -
La mijloc, e-n toate, vulgar interes.
Iubirea-i o vorbă, rostită cu sârg
Dar goală de sensuri, când ura dă-n pârg...
Hai, suflete, ajungă-ți atâta bocit
Amestecă-te-n humă - și pari fericit!
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre optimism
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre umor
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
1 Mara Voinas [din public] a spus pe 21 august 2011: |
| Somnul e o stare fiziologica normala, de care avem nevoie, pt a ne recrea. Apropo de jigniri: ce tie nu-ti place, altuia nu face! Spui: "In lumea aceasta, prea plina de prosti,..." Ce-i atitudinea asta?! Imi pare rau, nu pot sa fiu de acord cu tine si cred ca nu sunt singura cititoare cu aceasta parere. |
2 C. Erber [din public] a spus pe 22 august 2011: |
| Ei, E pe deplin acoperitoare expresia "lumea aceasta prea plină de proști" Adică o lume alcătuită din 99,99...9 proști. Singurul deștept (care excede lumea atotcuprinzătoare a proștilor) este desigur Autorul, care dă-n gropi de inteligent ce e. Dar maneluța aceasta "lirică" rimează perfect. Altceva nu-i mai trebuie. |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 22 august 2011: |
| Boris nu scrie manele, ci librete de romantze. Prostimea (de conditie intelectuala sau sociala) a fost mereu majoritara. N-ar trebui sa ne deranjeze aceasta constatare. Doamna Voinas, v-as ruga sa cititi (sau sa recititi) o carte extrem de aroganta srisa pe acest subiect: Elogiul nebuniei (mai exact al prostiei) de Erasmus. Poetul roman infiereaza un tip aparte de prostie: tampenia agresiva. Sunt doua categorii de prosti: blajini si violenti. Cei din ultima clasa s-au inmultit ca voturile portocalii dupa pomenile electorale. Prostul violent e patruns de statura sa umana colosala. Colosul din Rhodos e jos, sus cu prostul cu pretentii! Democratiile moderne au oferit prostului majoritar o multime de drepturi si libertati creandu-i iluzia periculoasa a valorii sale civice si morale. Rezultatul: o explozie de prostie agresiva. Somnul la care se refera Boris nu e simplu fiziologic, ci neurofiziologic. E somnul ratiuniii care naste monstruleti pe banda rulanta. Sunt monstruleti care au dreptul de a alege si de a fi alesi. de aceea spectacolul politic de azi pare desprins dintr-un capriccio de Goya. |
4 Boris Ioachim [autorul] a spus pe 22 august 2011: |
| Domnule cerber, având în vedere că aveți trei capete (după modestele mele cunoștințe mitologice) aveți mintea cam împrăștiată...ce pot să vă răspund?! "Câinii latră - ursul merge". Țineți-o tot așa! |
5 Mara Voinas [din public] a spus pe 22 august 2011: |
| Desigur, B.Ioachim, a vrut sa transmita un mesaj, cu poezioara aceasta... Dar, din pacate, a semanat nitel vant si s-a cam starnit furtuna. Haideti, sa fim intelepti si sa nu ne napustim asupra lui cu insulte; sa dam dovada ca suntem oameni, nu monstruleti... Adevaratii monstri pandesc din intuneric si cauta sa ne-nvrajbeasca...pt a-si castiga prada lor... Noi trebuie sa fim de partea BINELUI! Si, eventual, cand un semen greseste, sa-l tragem de maneca, cu blandete... Sigur, veti spune ca vin cu predici dar va rog sa reflecteti, totusi!... Si, ar fi bine, sa nu amestecam politica aici, doar suntem pe taramul poeziei, nu? |
6 C. Erber [din public] a spus pe 22 august 2011: |
| Domnule Boris Ioachim, Constat cu bucurie că în proză, eliberat de naftalina și zorzoanele poeziei preromantice, vă exprimați frumos, ușor sarcastic. Agreabil. Câinii latră? Jalnice argumente. Dați-mi măcar un nume de critic literar serios care, fără să latre, admiră dulgegăriile Dv. rimate! Ursul merge? Ce să mai vorbim. Deci Dv. erați Marele Urs al poeziei românești... Dacă simțiți nevoia să vă comparați cu un animal, alegeți unul domestic |
7 C. Erber [din public] a spus pe 22 august 2011: |
| Nu, domnișoară! Nu suntem pe tărâmul poeziei. Suntem pe tărâmul poezelei. |
8 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 26 august 2011: |
| Poezia-i tristă, jignitoare Autorul este, supărat; Se usucă frunza, floarea moare Și se scoală vesel, "verde împărat". |
9 Altcineva [din public] a spus pe 26 august 2011: |
| C.Erbere, oricâte capete ai avea, se pare că latri degeaba (lătratul nu e deloc productiv), mai ales pentru că nu te ia nimeni în seamă. Îți recomand alt monstru înspăimântător (nu în mod obligatoriu unul din mitologia antică), poate ai mai mult succes însușindu-ți pseudonimul său. Și apoi, C.Erbere, nu-i poți cere autorului să-și aleagă pentru comparație un animal domestic, atâta timp cât nici pseudonimul ales de tine nu reprezintă tocmai un căteluș simpatic... |
10 mara voinas [din public] a spus pe 27 august 2011: |
| C. Erber, iti marturisesc c-as mai vrea sa fiu DOMNISOARA dintr-un motiv pe care, nici intr-o mie de ani nu-l ghicesti!... |
11 C. Erber [din public] a spus pe 28 august 2011: |
| Mara, ești grozavă! Aspirația ta e comună în lumea feminină. Orice doamnă dorește să redevină domnișoară. E normal. Cu hymenul complet crește enorm cota electorală. |
12 C. Erber [din public] a spus pe 28 august 2011: |
| Altcineva! Ce-i tot dai cu "productivul"? Te pomenești că ai fost președinte de cooperativă agricolă de producție. Recunosc. Cu toate cele trei capete ale mele sunt un monstru neputincios în fața monstruoasei voastre "literaturi" de trei lei (vechi). |
13 mara voinas [din public] a spus pe 28 august 2011: |
| Ma refeream la statutul de domnisoara, cerbere! N-as aborda subiecte de anatomie, aici; mai ales cu personaje...din astea...care nu ezita sa-si etaleze vulgaritatea. |
14 C. Erber [din public] a spus pe 28 august 2011: |
| Mara, Termenul anatomic folosit de mine este cât se poate de academic. Unde vezi tu vulgaritate? Aerele astea de călugăriță sunt deprimante. Nu se asortează deloc cu pasiunea ta pentru poezele. |
15 Altcineva [din public] a spus pe 28 august 2011: |
| Cerbere, văd că latri în continuare și tot a pagubă. Lătratul chiar nu e productiv, în nici un domeniu, nici măcar în cel al literaturii. Iar dacă ești neputincios, renunță. Schimbă-ți pseudonimul în Azorică; și așa nu sperii pe nimeni. Poate ar trebui să înveți limbi străine; o să-ți împrumut o mâță, să te învețe să miorlăi, poate și să torci. Măcar miorlăitul e mai plăcut, cât de cât. Sper să nu te învețe și să zgârii. În caz contrar, poate ai nevoie de o botniță; pardon, de trei, că ai 3 CAP-uri (de fapt, CAPete ete, na!). Dar cine să ți le pună? Eu nu m-aș încumeta, că nu-s Hercule și nici măcar fost președinte de CAP sau de altceva. Eu sunt doar Altcineva, deloc președinte, nici fost, nici actual, foarte probabil nici viitor. |
16 C. Erber [din public] a spus pe 29 august 2011: |
| Cum adică nu mă ia nimeni în seamă, Altcineva? Tu și Mara sunteți nimeni? Tu ești chiar mai mult decât Altcineva dacă vorbești în numele tuturor. Ești Cineva. |
17 mara voinas [din public] a spus pe 29 august 2011: |
| Cerbere, abia astepti sa ti se adreseze cineva, ca sa-l ataci, crezand ca asta ti-e menirea. Fa un efort, iesi din pielea personajului pe care ti-l imaginezi si-ncearca sa redevii om, asa cum te-a lasat Dumnezeu! Iti doresc succes si numai bine! |
18 Altcineva [din public] a spus pe 29 august 2011: |
| Oh, mersi, C.Erbere. Mă flatezi, numindu-mă Cineva; de fapt, eu sunt Altcineva, dar se poate afirma că ești pe aproape, dacă nu începi din nou cu președinții de CAP-uri și alte chestii asemănătoare. Iar dacă te rezumi la simplul fapt de a lătra și nu încerci să mai și muști, s-ar putea să nici nu ai nevoie de cele trei botnițe pentru presupusele trei CAPete ale tale. Deci eu și Mara te luăm totuși în seamă. Se prea poate, dacă ai ceva de spus. Poți încerca s-o spui pe un ton mai indulgent, renunțând la mârâiala specifică personajului mitologic cu trei capete pe care încerci să-l întruchipezi. Dar să știi că nu-mi permit să vorbesc în numele tuturor; prefer să mă limitez la propria-mi persoană. O zi bună, Azorică! |
19 C. Erber [din public] a spus pe 30 august 2011: |
| Bine, bine Altcineva! Fă tu numai mișto de mitologia greco-romană... Lasă că ajungi tu pe laba mea, la Poarta Infernului. Nici nu-ți închipui cât de aproape este acel moment. Dar nu trebuie să-ți fie frică. Păcătoșii de azi nu mai sunt fierți în cazane cu pucioasă. Avem pedepse mult mai rafinate. Trebuie să citească zilnic mii de poezele. |
20 C. Erber [din public] a spus pe 30 august 2011: |
| Mara, Mulțumesc pentru sfat, dar nu pot părăsi Poarta Infernului. E un serviciu destul de bun. Vin pe-aici numai figuri interesante: bancheri, actrițe, scriitori, măcelari, oameni politici. Eu doar îi iau în evidență și le înmînez legitimațiile. Te asigur că e mult mai palpitant decât printre habotnici, la Poarte Raiului. |
21 Altcineva [din public] a spus pe 31 august 2011: |
| Așa crezi? Că fac mișto de mitologia greco-romană?! Se prea poate să ai dreptate, deși am ceva dubii în privința asta. Altfel spus, te-aș contrazice: Nu fac mișto de întreaga mitologie greco-romană, ci doar de tine, un oarecare Azorică travestit în legendarul Cerber. Dacă asta presupune că fac mișto de mitologia greco-romană, atunci... Ce știu eu?! Poate ai nevoie de ajutorul unui psiholog și de vreo câteva ședințe de psihoterapie, dacă simți că ai intrat prea mult în pielea personajului imaginat de tine. În plus, mă confunzi! Eu nici măcar n-am avut curiozitatea de a fi citit poezia de mai sus (îi cer scuze autorului), ci doar comentariile stârnite de această poezie, iar aceste comentarii mi-au stârnit mie interesul și am considerat că pot interveni. Dacă intervențiile mele te-au deranjat atât de mult, atunci îmi cer scuze față de tine, stimate paznic de la porțile Tartarului. Cât despre poezele, am să fac și eu o mică încercare în acest sens, cu dedicație specială pentru tine, C.Erber-ule, din partea mea: Azorică n-are frică, Chiar Cerberul el se crede; Mârâie la o pisică, Însă fuge când o vede. O zi bună, Azorică! |
22 C. Erber [din public] a spus pe 31 august 2011: |
| Altcineva! Te implor! Exprimă-te în proză! Îți iese acceptabil. Ai chiar ceva umor! Cam infantil, dar umor, totuși. Catrenul tău e infiorător. Ceva mai penibil n-am văzut, în tot Tartarul. Rămâne să ne vedem, foarte curând, la Poarta Infernului. Ți-am văzut deja numele pe lista de așteptare. |
23 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 31 august 2011: |
| Pesimimiștilor, dacă nu vă bateți, tot degeaba. Ia-l și mușcă-l că nu știe Mușcă-l tare de "chișior" Latră-i și o poezie Să rămână surd și chior. |
24 Altcineva [din public] a spus pe 2 septembrie 2011: |
| Bine, C.Erbere. Mersi pentru povață. Nu știu dacă să-ți și dau ascultare. Mă mai gândesc... Cât despre partea cu numele de pe lista de așteptare, e cam dificil de observat; Altcineva poate fi oricine, dar poate ai dreptate. Cine știe?! Lumea e mică, viața scurtă; poate ne întâlnim înainte de a ajunge pe Tărâmul Celălalt. Rămâne de văzut. O zi bună, Azorică! |
25 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 29 noiembrie 2014: |
| Și, ce nume, ați mai văzut pe lista aceea, a dumneavoastră, stimate C.Erber? Pe-al meu l-oți fi zărit? Căci, pe-aici, bag samă, nu prea mai sunt de trebuință! A propos, ce prăjitură preferați? Căci vreau, neapărat, să-mi petrec moartea în Elysium! Și Charon, ce monedă preferă? Liră sterlină? Sau un dolar găurit? Și dumneavoastră, ce muzică, mai ascultați? Orgă? Sau frunza cea strămoșească? Vă întreb, pentru că văd că, armonica mea rusească, s-a perimat, de mult! Nici pe vioara mea veche nu mai pot conta: cineva i-a frânt arcușul, din greșeală (poate)! Spuneți-mi, să știu, ce pun, sub buzunarul de la piept?! Mai am niște întrebări dar cred că, vă plictisesc, de moarte! Sau poate, sunteți furios pe mine! "O fi făcut, copilu', ceva" ... Sir C. Erber .. . Doamne, ce pagină superbă! Ce umor deconectnt! Ce regie! Ce actori! Ce protagonist! Veniți înapoi, sir! |
26 Agamemnon [din public] a spus pe 29 noiembrie 2014: |
| Lady, C.Erber a dispărut. L-au prins hingherii, tocmai pe la Buzău. Era un cățel foarte simpatic. Umbla cu trei capete printr-o lume eminamente acefală. M-a lăsat pe mine să-i țin locul. |
27 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 29 noiembrie 2014: |
| Sire ... sire ... Sirele meu dezamăgit! Sunteți (ca și mine) zâmbetul inopinat, incomod, intempestiv, inutil unei lumi damnate! O lume care preferă să aducă ofrande Durerii, decât să încerce, să vrea să ... zâmbească! O lume automutilantă, care alege robia Durerii în locul libertății iubirii! |
28 Agamemnon [din public] a spus pe 1 decembrie 2014: |
| Lady, C.Erber mi-a povestit despre Lumea Cealaltă, despre malul sinistru, adică stâng, al râului Styx. E multă lume bună acolo. Aproape toți marii artiști și filozofi. Nici urmă de cazane cu smoală. E o atmosferă selectă, intelectuală, cu băieți veseli și fete frumoase. Pe celălalt mal e plin de bigoți care freacă menta non stop, adică fac ce-au făcut și pe pământ: mormăie rugăciuni, țin posturi, stau în genunchi. Dumnezeu îi privește cu dispreț, pentru că Dumnezeu urăște lingușitorii. Dumnezeu e mai interesat de malul stâng, asigurându-le înțelepților un confort deplin. Dacă i-ar muta pe malul paradisiac, înțelepții ar muri a doua oară, sufocați de duhoarea dogmelor habotnice. Charon nu percepe taxe decât de la credincioși. Înțelepții au gratuități la transport. |
29 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 2 decembrie 2014: |
| "E multă lume bună acolo, aproape toți marii artiști și filozofi"! Stațiunea de odihnă De veci, fondată și patronată de Hades, e populată de somitățile și geniile planetei? De elita umanității? Magnific! N-am știut! Ah, o eternitate -gold- idealissimă! Și, veți fi și dumneavoastră acolo? Impresionant! Fantastic! Trăiască moartea! Sir ... Sir ... Ce-mi faceți? Îmi inoculați acea impetuozitate de fluid intangibil, acea nălucă, interzisă toată viața? Vreți să mă dezarmați ...! Sir, mă terorizați, inutil! Speculați gena, mai purpurie, a hemoglobinei mele ...! Scopul scuză mijloacele? Regret din suflet, impasul meu necooperant! Generoasa dumneavoastră invitațe pe faleza Coastei de Azur a Stixului deși tentantă, pentru mine nu e fezabilă! Pe biletul meu de călătorie, către Neant, padre a scris cu majuscule: ELYSIUM! Adică ... nimic! Nimic din Tot! Nimic pentru mine, totul pentru alții! . Divinitatea ne oferă, pe tavă de chihlimbar, totul ...! Dar, precaută, nu uită să specifice clauza: Totul pentru noi, tava pentru alții! Așa că, atunci când întindem mâna, nimerim, taman, asul din poala Providenței, care deconectează, automat, alarma! Și, dacă n-o retragem imediat, riscăm acuzația de tentativă de înșelăciune și furt! Dar, să fim puțin optimiști, cum ne îndeaamnă consonant, titlul poeziei de față! E posibil, să ne întâlnim, totuși! Căci, după câte ați declarat, încep să am dubii, în legătură cu instituția inocenței! Apropo, dumnevoastră ce credeți, despre castitate? Există castitate desăvârșită? Sau e doar un surogat, al resemnării? Adică, o imoralitate ... voalată! Dar, atenție. nu vă hazardați în iminența acestei confuzii! E doar o incertitudine prezumtivă, paralelă cu principiile mele! În orice caz, castitatea sexului frumos, chiar și numai cea fizică, este, fără echivoc, Jertfă! Sacrilegiul suprem al femeii! Și, nu sunt sigură dacă, a existat vreodată acel bărbat care să-l merite! Pentru mine, sigur, nu! Apropo, acolo, în întunecimea Tartarului, există vreun bărbat care merită castitatea femeii? Și iubirea ... și devotamentul ... și renunțarea ...(?) Dacă nu-mi răspundeți, nu e nicio supărare! Oricum, această linie de dialog, a fost o surpriză! Frumoasă! Dorită! Rarissimă! Sunteți, mereu, o enigmă ...! |
30 Agamiță [din public] a spus pe 3 decembrie 2014: |
| Lady Spovedaniile noastre, publice și în direct, nu pot fi absolut sincere. De aceea sunt mai reținut. Deși, am tot spus-o, ești un partener colosal pentru comentarii și polemici. Ai o paletă bogată de registre, ai cultură, stăpânești perfect limba scrisă și, spre deosebire de mulți academicieni, ai suflet și caracter. De aceea îți răspund rar. N-am ce să-ți reproșez. |
31 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 4 decembrie 2014: |
| Spovedaniile "noastre" ... (?) Pardon, ale mele, domnule! Doar ale mele și, sută la sută, sincere! De altfel, chiar aveam de gând să cer iertare spațiului public, pentru îndrăzneala de a-i fi întinat candoarea! Sunt un partener "colosal"! Daaaa? Oh, strașnic! Eu nici nu știusem, asta! Și, cu cine să parteneriez (comentez, polemizez)?, Dețin "cultură", "suflet", "caracter"?! Prea multe daruri pentru o singură Pandoră, divine Hefaistos! Dar ... Dar insuficiente, nu-i așa, pentru a nu vă reține să fiți ... "reținut"! Vă cam bâlbâiți, sir! Lăsați-o baltă! Vă spun un secret! Așa, în direct: sunteți șarmant când vreți să deveniți grav și, amestecați aghiazma ("spovedaniile"), cu valorile spectrului solar! În aceeași cristelniță! Sunteți cam dur, domnule! Dar eu vă înțeleg! Jumătate din mine înțelege că nu puteți fi ... "absolut"! Și .. s-a resemnat! Iar cealaltă jumătate vă mulțumește sincer, pentru ceea ce ați vrea să faceți! Dar ... nu puteți! Ah, îl recunosc aici, pe eternul, inconfundabilul meu chilipir: nimic din tot! Stați liniștit! Nu vă mai deranjez, în public! Nu voi mai deranja pe nimeni, pe-aici, în ... direct! Vă urez baftă, în libertatea de a fi ... "reținut"! |
32 Agamiță [din public] a spus pe 4 decembrie 2014: |
| Lady, Nu te înțeleg. Când te laud mai tare, te hotărăști să pleci. Spovedania, chiar și în forme laice, necesită intimitate, discreție, decență. Cred că orice apariție publică necesită oarecare reținere. De aceea în vana personală întrăm goi pușcă, dar pe plajă la Mamaia folosim chiloți de baie. De aceea am dezavuat, din start, dezbaterea publică a unei idile conceptuale, înfiripate la umbra unui măr rotat, sub soarele unei toamne vrâncene, la poalele celebrului deal de trei parale. Bâlciul balcanic cu care s-a încheiat idila mi-a confirmat un lucru: am avut dreptate. Pe vremuri corespondența avea o calitate. Era confidențială. A-ți băga nasul în scrisorile altora era o mică neobrăzare. Dar acum a venit moda scrisorilor deschise. De fapt, interlocutorii nu-mi scriu mie, ci marelui public. Confesiuni cu mii de martori. Reținerea mea față de Dv, stimată lady, vine din faptul că n-am ce să-ți reproșez. Iar cusurgiul din mine caută victime sigure. Dv, lady, nu faceți parte dintre acestea. Sper să nu plecați. Sunt un om "reținut", așa cum spuneți. Deci încerc să vă rețin. |
33 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 6 decembrie 2014: |
| Încercați, sir! Eu, chiar, vă rog! Cât doriți să mă rețineți? O clipă? O oră? O zi? Cât? Mâine, deja, m-ați uitat! Fiindcă eu sunt, nu-i așa, doar, o "umbră"! O dâră obscură de lumină, pe care, nici n-o observi, când pășești peste ea! Ah, ce glumă bună! (Domnia voastră, n-o să mă uitați, niciodată! Nu-i așa, sir?) Adevărul adevărat? Cele patru rândulețe de încheiere a spiciului dumneavoastră și-au făcut, admirabil, trebușoara! Uneori, căutăm explicații complicate, și găsim, chiar, aranjamente logice, inventăm argumente (neverosimile nouă înșine), și riscăm amintiri dureroase, de mult uitate ... Ne-nvârtim, până la saturație și, până dincolo de ea! Încercăm, tot ce ne stă în putință, ca să demonstrăm (ce?), să convingem (de ce?)! Și, două cuvinte simple, cuminți, neacademice, pot avea efectul magic al stropului de apă! Mulțumesc, sir! Da, m-ați reținut! Pe un om "reținut", n-ai cum să-l refuzi! De fapt, cred că m-ați înțeles greșit! Eu n-am sugerat, niciun moment, eventualitatea vreunei intenții de a-mi pune coada pe spinare! Cum să vă las singur, domnule? V-am implorat să veniți înapoi, mi-ați făcut hatârul, iar acum, să fac pe "Mimoza Pudica"? De ce-aș face, aceasta? Tocmai eu, care doresc și chiar, mă zbat, cât de mult pot, să fac reversibil sau să reinventez un loc abandonat, pliabil pe atuurile culturii?! Mai citiți-mi o dată, depoziția! M-am referit la un anumit aspect! Pe acela, niciodată, nu-l voi mai aborda! Niciodată! Chiar dacă mă veți ruga! Sir, nu încercați să mă aburiți, cu "n-am ce să vă reproșez"! Eu știu precis, ce nor cenușiu mi-am ridicat singură deasupra frunții, obstrucționându-vă opinii, ce nu mă priveau! Doar ca să apăr persoane care, în aceeași zi, au răspuns gestului meu, prin săgeți, bine impregnate cu cianură! Un semen reprobabil nu merită apărat, în defavoarea unui prieten sigur, nu-i așa?! Rămân aici, sir! Lângă oamenii, care-mi sunt alături, când am nevoie de ei! Rămân lângă un om, care alege să fie, în primul rând, gentlemen! |
34 Agamemnon [din public] a spus pe 6 decembrie 2014: |
| Lady Raisa, Înțelegeți-mă. Nu pot purta cu Dv un dialog sincer și nobil sub ochii holbați, injectați de ură, ai Marelui Vulg. Democrația are și ea limitele ei. Gândiți frumos și vă exprimați pe măsură. Nu știu ce caută o asemenea floare în boscheți. Dacă n-aș fi avut vaga bănuială că sunteți un bărbat care se dă femeie, m-aș fi îndrăgostit de mult, conceptual, de Dv. Gentelman sunt doar de sărbători. E greu să fii nobil când niște țopârlani proaspăt alfabetizați te trag întruna de urechi. Așadar, mergem mai departe. |
35 Altcineva [din public] a spus pe 6 decembrie 2014: |
| Deci, Agamemnon sau Agamiță (nu te hotărăști deloc care dintre cei doi ești, de fapt
?!) Susții că ar fi dispărut C.Erber-ul (bietul cățel, prins de hingheri, cu toate cele trei CAP-ete ale sale oare ce hingheri s-ar fi încumetat să-l prindă; probabil, trimiși de Hades ) și ți-a predat ție ștafeta Interesant! Am certa impresie că nu-l dezamăgești. Eh, bine, Altcineva n-a dispărut; era și atunci, e și acum; aceeași persoană (păcat că nu ne-am întâlnit încă, nici în lumea reală, nici în cea imaginară, nici în cea mitologică.) O zi bună de Moș Nicolae, A Același Altcineva!  |
36 Agamemnon [din public] a spus pe 6 decembrie 2014: |
| Altcineva! Te salut de Moș Nicolae! C.Erber s-a lăsat prins de hingherii buzoieni care, în timpul liber scriu poezele. C.Erber consumă numai poezie de calitate, așa că hingherii n-au avut de ales: l-au eutanasit cu toporul. Că ei sunt tare miloși din fire. Le cam strica atmosfera de cenaclu. |
37 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 7 decembrie 2014: |
| "Dacă n-aș fi avut vaga bănuială ... m-aș fi îndrăgostit ..." E, chiar așa să fie? Sir, vă dau o veste șoc: n-ați scăpat! Sunt femeie! Din cap până-n picioare; din toate punctele de vedere! Tare, nu? Sunt o femeie reală care a adus pe lume trei prunci! Care a dăruit fericire, în credință și supunere deplină, jumătății orânduite de către Divinitate! O femeie care este capabilă să moară de mii de ori pentru sine și să învieze din nou, pentru cei pe care-i iubește! (Nota bene, faceți parte dintre aceștia!) Nu-mi este jenă sau teamă de Marele Vulg și de niciun ochi holbat sau plin de ură! Pentru mine, nu există! Sunt un om curat! M-aș teme, doar, de Dumnezeu dar, nu am, absolut, niciun motiv, pentru iminența acestei primejdii! Sir, habar n-am cine sunteți, cum arătați, cum zâmbiți, cum aveți căutătura ochilor! Și, se pare, nici nu voi ști vreodată! Nu voi ști dar, îmi pare rău dacă, după doi ani, un om căruia i-am dăruit unele dintre cele mai frumoase gânduri, își poate imagina altceva, decât feminitatea mea absolută! E incredibil ...! E trist ...! Sir, m-am săturat de incertitudini, preconcepții, amânări de șanse! Așa că, peste câteva zile voi dispărea puțin, de lângă dumneavoastră! Trebuie să-mi limpezesc lăuntrul și, unde în altă parte mi-aș putea reîncărca spiritul de candoare și frumusețe, decât, în locul meu cel mai iubit: țărmul rusesc al Mării Negre ...! Rușii sunt dezimvoltura întruchipată: mai mult direcți și mai puțin reținuți! Încerc să vă "rețin" în gândul meu, iar de sărbători, voi fi aici! Voi fi aici, ca să ne bucurăm împreună de realcătuirea fiecărei clipe din tumultul dăruirii, din impetuozitatea speranței, din revărsare de cuget! Din iubire desăvârșită! Vă doresc, cea mai dragă urare a mea: bucurați-vă de libertatea de a iubi! |
38 Altcineva [din public] a spus pe 7 decembrie 2014: |
| Salve, Agamemnon (observ că ai o tendință evidentă de a prelua denumiri din mitologia elenă nimic de reproșat în acest sens; ba chiar aș putea să te felicit)! Iar din răspunsul tău, am înțeles că Azorică a fost prins și eutanasiat de hingherii buzoieni, milostivii creatori de poezele Ce pierdere! Cum de nu s-a răzbunat până acum mărețul Hades, pentru o asemenea faptă?! Nu-i permite fratele mai mare, Zeus? |
39 Agamiță [din public] a spus pe 8 decembrie 2014: |
| Altcineva! Numele meu vine de la mitologia dâmbovițeană a lui Conu Iancu (elen, adică grecotei și el, vorba Eminului). C.Erber i-a driblat oe hingherii buzoieni. Nu degeaba are el trei capete, spre deosebire de hingheri, care au unul singur, modest, ascuns cu grijă sub brăcinar. În prezent C.Erber e la Ministerul Culturii, pe post de consilier. Iar marele Hades nu s-a răzbunat pe scriitorimea hingheră.. Șeful Infernului iubește poezelele pentru că adoră literatura infernală. |
40 Ionel Innel [utilizator înregistrat] a spus pe 9 decembrie 2014: |
| Și cu se ocupă pechinezul la cultură? e pe post de lătrător la poieziele? |
41 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 9 decembrie 2014: |
| La cultură, pechinezul bate din palme și astfel el produce ropote de aplauze. De ce? Mi se pare normal! |
42 Altcineva [din public] a spus pe 10 decembrie 2014: |
| Tu, Agamiță, se prea poate să fii din mitologia Conului Iancu, dar eu mă refeream la geamănul Agamemnon (el e preluat din cea greacă...) |
43 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 24 decembrie 2014: |
| Ghetuță de Crăciun pentru Sir (pamflet s.f.) - Ah, Lady! Ați petrecut bine pe țărmul rusesc al Mării Negre? - Ah, Sir! Cât sunteți de imprudent! Vreți să ... nu mai scăpați de mine? Treaba dumneavoastră, Sir ...! Eu v-am avertizat, acum ... trei sute de ani! - Dar, de ce mă-ntrebați? Doar ați fost acolo! Ați uitat ce v-am promis?! - Ei, și ...? - Păi, v-am ... luat cu mine! A fost ... aproape magnific ...! Chiar la primul răsărit de speranță (Soare n. a.), am zburat direct în mare și, ne-am alivănit nemurirea (oscioarele n.a. ), pe o rămășiță din epava submarinului SC-213, scufundat acum, 74 de catastrofe (ani)! De-acolo, am survolat (în imaginație) ore-ntregi, nestatornicia valurilor care se spărgeau indecent, de stâncile absolutului nefast ... Se spărgeau și apoi, ne penetrau difuz și dezolant, surdo-muțenia visării! Habar n-am de ce dar, era o mare efervescență pe-acolo! Ceilalți albatroși ne îmbiau cu țipete lugubre, încercând să ne ademenească în larg! Sadic, nu? Dar noi nu vedeam nimic, pentru că (habar n-am de ce), sufeream, subit, de cecitate acută! Îi auzeam doar! Perfect îi auzem: se hlizeau! Așa că, am rămas țintuiți acolo (ca-n enclava Kaliningrad), la confluența dintre cele două uitări: de sine și de lume ... În ciuda desperării celorlalți albatroși, dumneavoastră ați început să ciuguliți, (vă era foame), bobițe sterline ... direct din ventriculul meu...! Un căuș întreg de grăunțe, ați înfulecat, sir! Pe urmă, v-ați apucat de uguit! Uguiați refrenul intangibilului absolut ...! Caustic de prudent, uguiați! V-am ascultat madrigalul în fascicul controversat, minute în șir ... Erați mirific! Puțin cam lapidar și confuz dar incredibil de subtil! De emoție, mi se făcuse tegumentul, de ... curcă plouată, jumulită și aruncată, în ... boscheți! Parcă eram în Triunghiul Bermudelor, ca acum două mii de ani, când, tocmai vă cunoscusem! V-am ascultat, o zi întreagă! Când am ajuns la saturație, am zbughit-o, direct la aeroport! Mie îmi revenise vederea, așa că, m-am oprit câteva oftaturi (minute n. a.) și m-am lăsat amuzată, teribil de amuzată, de incendiul crepuscular! Nu știu cine-l provocase dar, era deplorabil! Ce ridicol! O calamitate! Un clip, din Cuaternar! Cine are stupiditatea (tupeul n.a.) să mai dea atenție unui decor perimat, când, Netul e plenar și atotputernic? S-a banalizat precum o baiaderă abandonată într-o haltă ... după turneu! Decorul, cândva divinizat de inocență și romantism, acum, parcă era un rit protocolar care sta, din rază în rază (minut n. a.), să se năpustească pe mine ca să mă-nghită! Cu pene(le mele, candide), cu tot! Și, să fim realiști: cine nu știe că, în spatele șaselui de Treflă, Diavolomația, în ciuda Supremației, o are ascunsă pe Fata Morgana! Ce asimetrie! Ah, unde ești, tălpășița mea snoabă?! Aeroportul era, tot în formă de spectru! O navă spațială ireală, tocmai decolase! Am vrut să zbor după ea dar, nu știu de ce, aveam aripile trădate (frânte n.a.)! Poate, mă izbisem frontal, de ferocitatea propriului destin și, coliziunea îmi fusese fatală! Eram un albatros-femelă, fără aripi! Așa că, m-am agățat de coada hazardului (modulului n. a.), cu singura ancoră care-mi rămăsese aproape integră: surâsul Mona Lisei! Și, cu ultimele pene (puteri), m-am întors aici! Singură ...! Pe dumneavoastră v-am lăsat acolo să urziți etern, la efemeritatea imuabilului cinic! Iertați-mă, sir! Dar, cum știți, suntem doi oameni liberi, cinstiți, cu oarece seleniu în cerebel! Nu e cazul să ne temporizăm neuronii printre muritorii de rând, cu pretenții neconvenționale! Fiți fericit, domnule Pescăruș (de Soci)! În curând, mă retrag în carapacea mea ingenuă, de broască țestoasă, inofensivă! Vă voi lăsa în pacea lui Budha! Ișe Alah! Aș fi vrut ...! Ați fi putut ...! Ar fi fost bine ...! Chiar, ar fi fost fantastic! Dar acum nu mai are nicio relevanță ...! Rămâne să ne relevăm nobil, direct pe coasta (generoasă) a lui Hades! Până atunci, în speranța că v-am obosit suficient, vă doresc, din toată inima, calmante optime antistres și șapte sute de ore de somn profund, în noaptea de Crăciun! Veți vedea, imediat, de ce! A, nu, vă rog, Sir! Nu e nevoie, nu-mi mai întindeți nimic, lăsați arătătorul la locul lui (vă mai ascundeți, din când în când)! Vă rog, mult! Știți că eu, monopolizatoare, cum sunt, aș putea să vă rețin, toată mâna ...! Filozofie (genogramă meditativă) Încă din pruncie începem, instinctiv, să rostogolim propriul bulgăre de zăpadă! Îl rostogolim ... îl rostogolim ...! Îl rotim în jurul propriei axe, cu intensitatea cea mai consacrată a efuziunii! Nu știm precis, până când ... Nici, cât de mare îl vrem! Știm doar că, trebuie să fie cel mai frumos de pe Tera! Pe urmă, vine un timp când, nu mai știm nimic de el (de ce?)! Îl abandonăm! Sistematic și sadic! Pe nesimțite, unii dintre noi ne erijăm în utopii bizare, ultra-umanitariste! Aproape întotdeauna, inutile! Adică, ne vedem de treburile ... altora! Pradoxal, investim pasiune doar ... pentru alții; cheltuim timp, în interesul ... altora! Zile-ntregi, săptămâni, luni! Ani de-a rândul ...! Oare, pe unde o fi umblând bulgărele nostru de zăpadă? Căci, nici nu mai știm cum arată ...! Dar, într-o bună zi, îl regăsim! Chiar de Crăciun ...! Omagiu Aici, sub buzunarul meu de la piept, s-a finalizat un bulgăre de zăpadă, cu circumferința de șapte sute de rotații (împlinite chiar azi)! Este al meu! Al meu și al celor care vor vrea să-i continue rostogolirea, cândva ... E frumos! E așa cum l-am visat în primiii ani de viață! Mulțumesc, Sir! Mulțumesc Citatepedia! Mulțumesc domnule Webmaster! Ați cutezat să fiți (uneori cu sacrificii reciproce), bulgărele meu de zăpadă ... de Crăciun! Aici, în spațiul cel mai liber (de constrângere și ambiguitate), al indivdualității mele! Sigur că, nu m-am regăsit aici, în totalitate! Structura mea e constrută pe calapodul solidarității! Aș fi dorit mai multă colaborare, dialog constructiv, solicitudine! Crăciun fericit, tuturor celor ce au contribuit, (cu mai mult sau cu mai puțin) la rostogolirea bulgărelui meu de zăpadă, de Crăciun! P. S. Sir, îmi cer scuze, pentru că am îndrăznit să vă răstorn direct (în ghetuță), public, această confesiune! Am întrebat în srânga și-n dreapta dar, n-am găsit vana dumneavoastră personală! Probabil sunteți extraterestru și nu aveți o ... vană secretă, ferită de priviri ... indiscrete! Asta e! |