Drumul
apele vuiau aproape
marea inunda pustiul
rătăcea pe țărmuri fiul
întristatelor agape
musafirul de la cină
noaptea cu argint de lună
închisese vremea bună
într-un sâmbur de lumină
păsările mari de vrajă
răsărite dintre stânci
dintre care doar pe brânci
mai puteai s-ajungi pe plajă,
teama care circumscrie
pașii noștri singuratici
spre misterioase atici:
drumul care veșnic suie...
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre singurătate
- poezii despre păsări
- poezii despre plajă
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre frică
- poezii despre argint
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.