Potopul
Potopul Doamne l-ai trimis la noi
Să spele o rușine ce ne-apasă
S-a îmbâcsit o țară de noroi
Și nu mai știm de mai avem o casă.
Păcate am făcut o știm prea bine
Și-n ultim ceas, noi îți cerem iertare
Prea am crezut că vom trăi mai bine
Și acum ne suflă vântu-n buzunare.
Plânge Moldova, a rămas săracă
Fântânile sunt pline cu gunoi
O apă neagră vine și înneacă
Și sufletul ce-l mai avem în noi.
Rămas numai cu ce-a avut pe el
Agoniseala lui s-a dus pe ape
Cu mâinile crăpate, un bătrânel
Lângă un gard a început să sape.
Voi care-n parlament ne faceți legi
Priviți acum ce-a mai rămas din țară
Ce s-a stricat, nu prea mai poti să dregi
Și viața noastra-i tristă și amară.
Potopul Doamne l-ai trimis la noi
Să ne vedem cu toții neputința
De prea mult timp nu se mai nasc eroi
Am pierdut tot, ne-a mai rămas credința.
poezie de Maria Oprea (1 iulie 2010)
Adăugat de Maria Oprea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre apă
- poezii despre început
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre rușine
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.