Odată
Trecerile pe stradă sunt impozitate,
vacarmul este abandonat de liniște,
se cred ființe doar cei care au palate
și zile de întunecată priveliște.
Minciunile folosesc catalizatoare,
deși numai lumina naște adevărul,
însă astăzi doar stelele mai luminează
și ignorăm tristețea lângă artificii.
Sub stoluri de păsări zac frunzele flămânde
căzute din ramuri care mai visează flori,
lângă ignoranții adevărului morții
cu nume scrijelite pe pietre de mormânt.
Pun un ecou pe lacrima mamei din scrisori,
nu știu să tac tăcerile și vreau un răspuns
la așteptare liniștii universale.
Și-un zâmbet lătrat îmi dă un termen: odată.
poezie de Constantin Rusu (21 mai 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre adevăr
- poezii despre adevăr și minciună
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.