Paharul fermecat
Visam privind în fundul paharului cu ceai
Și-n sticla străvezie, ca-ntr-o metempsichoză,
Eu m-am văzut pe gânduri ținând în mână-o roză,
Subt un portic de aur cu bolta de email.
Ca un turban albastru pe cerul roz de mai,
Pe-un cer mai roz ca roza care-o țineam în mână,
Un domn se profilează, și-acum văd o fântână,
Spre care o caretă se-ndrumă cu alai...
În zgomote de-alămuri și tropote de cai
A stat acum, și iute descinde o cadână,
Lumini multicolore s-aprind și-o albă mână
Desprinde-un văl de purpur de pe-un obraz bălai.
Scânteie doi ochi negri... și roza mea de mai
Miroas-așa de tare când i-o arunc... "Stăpână",
S-aude-un glas și iată că surugiul mână
Și nu mai văd careta... O! tu, cine erai?
Cine-ai fost tu...? răspunde, din ce metempsichoză,
Ai revenit spre mine în tropote de cai
Ca să dispari pe urmă cu roza mea de mai,
Cu cea mai de pe urmă și mai frumoasă roză?
poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre roz
- poezii despre superlative
- poezii despre păr blond
- poezii despre ochi negri
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.