Lanțuri
Nu pot pleca, nu pot rămâne,
Povestea e ca o târzie toamnă.
Trist e surâsul care s-a milostivit
Șoapta destinului s-o cumințească.
Noi ducem visul nostru ca pe-un mort
Ascuns de flori și nevegheat de nimeni,
Pe care-am vrea să-l știm doar adormit,
Și nu aprindem nici lumini
Și nu ne-ncumetăm să-l plângem.
poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.