Ce-i Pământul...

O minge într-un univers în elan, cu cusături de ţări
tocite de prea mult timp petrecut deja şi cu sfârşit în mări
sau oceane profunde lăsate de degetele transpirate
ale giganţilor atleţi ai jocului de polo cu miza;... a universului eternitate.

Un bulgăre de zăpadă din multimilenara nea,
cea a norilor ce se scurg în şuvoaie la văz de cuptor ce e stea,
cu termen cert necunoscut de existenţă până la topire
bănuită de evidenţă, dar necrezută din falsă iluzie de nemurire.

O staţie de relansare spre ce nu ştim şi numim infinit,
limitaţi de taboo-uri neuronale, de percepte duse la nesfârşit
riscând o meritată pieire prin perpetuarea ruşinii
nereuşitei din lene, sau a irosirii încercării de depăşire a vitezei luminii.

Un incident mineral din explozia de miliarde de terra electroni volţi
ce a scos din nimic existenţa "bozon" ce aparţine creatorului de biserici cu bolţi
pe care-l repetăm, ca microbii, biologic în izbucniri detonante de iubire
repetând repetenţi cu pretenţii de a cunoaşte cum se naşte o fire.

O particulă gaz, mult mai mică decât un atom neînceput
deplasată-n oglindă de negru, cel cu putere imensă de avut.
În miliarde de timpuri a cuprins în neştire materii-n rotire
minuscula fărâmă de spaţiu galactic, plecată în roire.

Un contract nesemnat, asumat doar cu gir de credinţă,
ataşat material pe o clonă bipedă sub înscrisul "fiinţă"
şi cu clauză certă de plată-n iubire nespusă,
oferită în schimb la materia-n ciclu de planetă distrusă.

O, ce gazdă-a minunii e globul aprins în albastru
Pentru bieţii deştepţi cum pretindem că suntem, măiastru
Creator, nici pe noi n-am aflat cum ne naştem în om
Dintr-un ou sub micron... nou stăpân de atom.

"Un" sau "O" dacă eşti, voi doar un fulger, particule infime...
Desemnaţi de creaţie, deveniţi energie din resurse divine,
contractanţi minusculi norocoşi de accept de "exist".
Singuri termen decideţi, de-a fi anti... sau Christ.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!