Măștile voastre
De la geamurile pline de sudoare îmi zâmbiți.
mă încurajați să merg mai departe,
să nu mă opresc la prima adiere de singurătate.
Voi, cu chipurile voastre, veți merge cu mine,
până la primul bar, să vă fac cinste.
În parc, chipurile vesele poluează băncile.
Unul mă cheamă să iau loc,
să descopăr noi prieteni plictisiți,
ce așteaptă să le împrumut idei,
dar, de fapt, nu vor decât pe drumul lor să merg.
Acasă, îmi zâmbești din pragul ușii,
mă pui să-ți ascult inima înnebunită,
mă iei de mână ș mă amețești
cu săruturi pline de iubire.
Vrei să mă tulburi cu dragostea ta.
Privindu-te în ochi, te văd.
Îți văd inima, și buzele, și iubirea.
Tot ce aștepți e să mergem undeva noi, noi doi,
s-o facem lată. Asta vrei.
Asta vreți toți, cu măștile voastre.
poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre încurajare
- poezii despre sărut
- poezii despre singurătate
- poezii despre prietenie
- poezii despre poluare
- poezii despre parcuri
- poezii despre măști
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.