S-ajung să pipăi taina...

S-ajung să pipăi taina ca pe pâine
pân' la plăsele să-i împlânt cuţitul,
să-mi zică steaua dintre nori "smintitul"
când i-oi promite ziua de poimâine

Lihnit, neantul să-mi încapă gluma
de-a-mi duce de dârlogi fiinţa goală
pe scurtătura îmbrăcată-n smoală
către iubirea unică, postuma

Să-mi tacă telegrafu-n substantive
născute-n nori de adăpat ursita
despre molozul rătăcit în sita
prin care trec durerile fictive

În finitudini să-mi alint ocara
şi deghizat în pogorâri mondene
să mă feresc de evlavii perene
când mi-oi croi, din cârpe şterse, doara

Credinţa îmbătată prin lucarne
dansând fără pudori în lupanare,
strădalnic, cu căinţa din fervoare,
să-mi facă, şmecheresc, cu-n ochi, din carne

S-ajung să pipăi taina, şi poimâine,
când m-o lătra dintre zăvozi furgonul,
să-nfig cu-n bold în aripi avionul
în insectarul mârâind în câine...

poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanţa pentru clopot la patru mâini (ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!