Era o zi dulceagă...
Era o zi dulceagă
De lehamite de om;
Nici un nour pe cerul
Parisului incolor.
Îmi iscam o disperare
Îi simțea nevoia trupul;
Amărăciunea cărnii
Mi se-aduna în gură.
Aș fi vrut să mă-nvârt
După-o cernită biserică
Pentr-a fi sigur
Că nu mergeam nicăieri.
Dar cântam cu glas jumate
Un soi de cânt fără cuvinte
Vast și-asemeni unor vele
Parcă de pe mare.
poezie de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre gură, poezii despre cuvinte, poezii despre creștinism, poezii despre biserică sau poezii despre Paris
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.