Sunt cel ce iubește pământul
Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.
Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.
Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.
Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre înot
- poezii despre rușine
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre apă
- poezii despre ajutor
- poezii despre Pământ
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.