Barton Keyes (după ce Norton, şeful lui, a încercat fără succes să convingă o clientă că soţul ei s-a sinucis): Ştii, ţi-ar prinde bine să te uiţi puţin la statisticile privind rata sinuciderilor. Ai putea învăţa câte ceva despre asigurări.
Edward S. Norton: Domnule Keyes, eu am crescut cu asigurări.
Barton Keyes: Mda, la recepţie. Ai citit vreodată un raport actuarial? Să ştii că există trei volume numai despre sinucideri – pe categorii: rasă, culoare, ocupaţie, sex, anotimpuri, momentul zilei; după modul de acţiune: prin otrăvire, împuşcături, înec, aruncări; după tipul de otravă: corozivă, iritantă, cu acţiune sistemică, în stare gazoasă, narcotice, alcaloide, proteine şi aşa mai departe; sinuciderile prin aruncări – de la înălţime, în faţa trenurilor, sub roţile camioanelor, sub copitele cailor, din vapoare. Însă, dle Norton, nu există nici măcar un singur caz de aruncare din ultimul vagon al unui tren în mişcare. Şi ştiţi ce viteză avea trenul pe unde a fost găsit cadavrul? 15 km/h. Cum ar putea cineva să sară dintr-un tren care merge cu viteza asta şi să-şi imagineze că va supravieţui? Nu, dle Norton, nu se poate. Ne scufundăm. Şi vom fi nevoiţi să plătim pe nas...

replici din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Votează! | Copiază!