Câte semne ce, pesemne...
Da-ți-aș da în cap cu semne
Ce le crezi facultative
Virgulele să te-ndemne
Să dispari din portative
Că ți s-a-groșat obrazul
Cu o lipsă de măsură
Foarfecele și macazul
Să-ți servească de cenzură
Că tu pleci. Rămâne scrisul
Cu efigie cu tot
Când s-o constata comisul
Doar cenușă și azot
Și în rest câteva urme
De carbon și vanitate
Să mai scurme, să nu scurme
Picul de "eternitate"?
La ce bun? Mai bine razi
Și pretențiile și calpul
Cu ce scrii, aduni și scazi
Să nu ți se ceară scalpul
Da-ți-aș da în cap cu semne
Tari ca să le iei în seamă
Care semne, să însemne
Dacă nu rușine, teamă!
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre rușine, poezii despre frică, poezii despre căile ferate, poezii despre cenzură, poezii despre cenușă, poezii despre carbon sau poezii despre azot
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.