* * *
De acest Spirit hidos, prefăcut, scapă-mă,
El are cei doi ochi închiși până-n seară;
În timpul nopții și-i deschide și pe muritori îi chinuiește...
Într-adevăr, bogat în Forme ascunse, Sufletul meu țâșnește,
Iar numele meu este "Negrul cel Mare"
Cel care trăiește în mine îl face să apară
Prin multele mele forme care se schimbă des...
O, Prinț al zeilor, Elishef,
Auzi cum urlă demonii păroși și șui
În ceasul în care brațul lui Osiris este pus la locul lui?
Tu vei spune: "Veniți! Înfruntați Abisul cu credință!"
Privește! În fața ta, redus la neputință,
Zace dușmanul tău. Dosul de gât îi este legat,
Iar șoldurile îi sunt răsucite pe cap...
O, voi, Prinți divini de pe Tărâmul Morților,
În acea zi, Isis și Nephtya putea-vor
Să oprească, în mine izvorul lacrimilor care îmi curg mereu
Când, pe celălalt mal, îl voi vedea pe Celălalt Eu al meu?
poezie din Cartea egipteană a morților (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.