Psalm dragostei
E încă în mine greul pietrelor, dintre cari
m-am ridicat când zi s-a făcut.
Dragoste, împrumută-mi tu ușurința
cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri
și grația fără ființă a verdelui, frunzelor.
Simt încă în mine greul pământului și deznădejdea
lutoasă. În mine tânguitoarele nopți.
Neguri mai stăruie-n gând
și tălpile fără de voie mai prind rădăcini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut câteodată mai vine un vânt.
În ceasurile desprimăverii, dragoste,
în ceasurile-acestea, ce singură tu le numeri,
căci numai tu nu ai amintirea
marilor întunecimi,
fă să uit cumplita povară
a văzduhului negru, ce-l port pe umeri
și dă-mi tăria de-a suporta
bucuria eliberării.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.