În ceasul dintâi...
Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munții de cristal și alaun.
Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru...
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân' la apus, în sus de val.
Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele...
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.
Fâșii de lumină caută gândind
Sfârșitul lumii. Rar se sting și se aprind...
Așa era... așa era întâiul ceas,
De nu m-ar fi chemat pe cruce-aș fi rămas.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!
Cartea "Un om intre oameni" de Camil Petrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre ceas
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșitul lumii
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râs
- poezii despre planete
- poezii despre munți
- poezii despre imn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.