Moş Crăciun

Moş cu barbă de zăpadă,
Fără daruri, moş sărman,
Tinereţea ta grămadă
N-o s-o vadă
Nici ăst an.

Torc păianjenii sub grindă,
Ţara-i fără de băieţi, -
Nu-ţi mai vin cu ceata-n tindă
O colindă
Să-i înveţi.

De cu seara-naripaţii
Îngeri nu mai cântă prin
Singuraticele spaţii
Şi-aşteptaţii
Nu mai vin.

Plânge biata gospodină,
Braţele în gol se-ntind,
Nu e ceara de-o lumină,
Nici făina
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altădată
Strângi pustiul ăstui an
La colinda-ndatinată
Fără ceată,
Moş sărman.

Gârbov pribegeşti prin sate,
Te strecori pe la oraş,
Gemi pe ziduri de cetate
Dărâmate
De vrăjmaş.

Cu tropare şi podobii
Faci popas într-un cătun,
Sgribulit la gura sobii
Plângi ca robii,
Moş Crăciun.

Plângi încet! Stă la ulucă
Paznicul sub coif de fier
Şi e-n stare, Moş-Nălucă
Să te ducă
Prizonier!

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!