Fără nume, fără cuvinte, fără amic...
Tu nu ai luptat de frică să nu câștigi
ai preferat să te faci nevăzut
într-o lume în care poți să învingi
tu ai rămas cel mai tăcut...
Tu nu ai plâns de frică să pari slab
Căldura ta emană fulgi de iarnă,
În frigul pe care tu l-ai creat
Acum te văd, aluneci pe a mea palmă
Tu ai râs în hohote ținând o ea de mână
Tu, cel ce vrei să pari fericit fără nimic...
Sau poate ai... Acum poate ai totul
dar eu nu am nici măcar amic...
Tu nu ești cel ce ești,
Tu ești un fulg de om
azi topit în inima mea
Pentru că eu nu am știut să fiu așa ca tine
Pentru ca
Eu, nu am stiut sa am rabdare
poezie de Anna Panovici din Clipe
Adăugat de Anyella
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre victorie
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre râs
- poezii despre prietenie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.