* * *
Din tine mă înalț,
ca o fiică a unui anotimp bântuit
de grija săruturilor promise.
Copilul meu s-a agățat
de ramurile inimii tale flămânde
și taie arterele îndreptând ființa.
Pe masa acestei tăceri
sunt ștergare pufoase.
Mâinile caută hrana zilei
ce s-a încheiat.
Umbrele mă trimit la culcare.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre crengi
- poezii despre copilărie
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.