Postmortem
Din intunericul gretos
Aud un sunet sumbru,
Mie rau si sunt sfios
Si nu mai am nici suflu.
Zgomotul se intensifica
Alerg pe scari inguste,
Cosmarul meu continua
Si'n fata mi'apere o cruce.
O lumanare e aprinsa
Si ceara lasa urme,
Chipu meu e pus pe'o poza
Si mama mea ma plange.
Incerc s'o ating si sa-i vorbesc
Dar ea jeleste'ncontinuare,
Lacrimi de foc pe pamant se topesc
Durerea e din ce in ce mai mare.
O voce Divina o tresa si-i spune
Nu mai jeli si plange maicuta batrana,
Copilul tau e pe alta lume
Unde va ve-ti intalni la vreamea de pe urma.
poezie de Cornel Crâșmaru (18 noiembrie '09)
Adăugat de Cornel Crâșmaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre voce
- poezii despre sunet
- poezii despre mamă
- poezii despre fotografie
- poezii despre foc
- poezii despre durere
- poezii despre cruce
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.