Scrisoare târzie
Stau acasă doamnă
Și privesc cum bate
Ploaia mea de tomnă
Lucrurile toate
Ca o nălucire
Coborând din vis
Peste-ntreaga fire
Pusă pe-un abis
Oameni cu umbrele
Searbăd sacrificiu
Uzi până la piele
Se duc la serviciu;
Nu merg nicăieri
Stau ca-ntr-o cutie
Cheltuind averi
De melancolie
De aceea doamnă
Gândul mi se-abate
Înspre-o altă toamnă
Singura din toate,
Blândă și domoală
Printre ani abrupți
Când mergeam la școală
Cu bocancii rupți,
Într-un sat aproape
Dar rămas departe
Vis furat de ape
Dintr-o altă carte
De aceea doamnă
Am prins să vă scriu
Cu lacrimi de toamnă
Atât de târziu
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre școală
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre serviciu
- poezii despre scrisori
- poezii despre sat
- poezii despre sacrificiu
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.