Făgăduință
La ceas de restriște
Mă vreau ocrotită
De roua de lacrimi
Cu doruri stropită.
Îmi umple lumina
Capela trupului
Tainița râvnită
De ghearele lupului.
Fărâma din mine
Cu teamă ivită,
Cu veghe și zbucium,
Crispare zidită.
Deschid o fereastră
În vechea credință
Și-n lanul în pârg
Las făgăduință:
S-adun aurul holdei
De grâu în năstrapă,
Să-l ud cu sudoarea
Lăsată de apă.
Sunt una cu bobul,
Tărie primesc
Și-mi simt rădăcina
-N pământ românesc.
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre rouă
- poezii despre protecție
- poezii despre lupi
- poezii despre frică
- poezii despre dor
- poezii despre cereale
- poezii despre ceas
- poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.