Celei învinse

Ce glas de clopot -
O!... Ce glas de clopot spart şi răguşit!...
Nu-l mai cunoşti?
E-acelaşi glas ce ţi-a urat - sunt ani de-atunci -
"Bine-ai venit!

Ţi-aduci aminte cum suna
Ca-ntr-un ajun de sărbătoare?
Suna ca-n zilele când moare
Cineva!...
Suna ca şi-azi ne'ncrezător
În viitorul morţilor!...
Ascultă-l bine -
Tu, ce porţi în păr cununi de flori crescute
Pe ţărmul mărilor străine,
Ascultă-l bine -
Tu, ce porţi în ochi opalele-ntristării
Topite-n lacrimi verzi de Mare,
Ascultă-l bine -
Tu, ce porţi pe buze purpura-nserării
Şi-n glas cântări crepusculare,
Ascultă-l bine...
Ascultă-i notele de-aramă ce-ţi par acum necunoscute
Şi aminteşte-ţi seara-n care -
Sunt ani de-atunci -
Ca şi-astă-seară,
Veneam tăcuţi ca primii oameni
Pe drumul celor daţi afară
Din raiul primei fericiri...
E-acelaşi clopot de-altădată,
E-acelaşi grav proroc ce-mparte
Drumeţilor
Netălmăcite
Şi cobitoare prorociri!...
.......................
Şi-acum dă-mi mâinile,
Dă-mi ochii,
Dă-mi gura,
Dă-mi viaţa toată,
Sărmană-nvinsă, dă-mi trofeul victoriei,
Iar mâine-n zori
Fii liberă din nou
Şi-ntoarce din drum pe noii-nvingători!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!