Nopțile în care dormim sunt ca și cum n-ar fi. În memoria noastră nu rămân decât acelea în care n-am închis ochii. Noapte înseamnă noapte albă.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi citate despre noapte, citate de Emil Cioran despre noapte, citate despre somn, citate despre ochi sau citate despre alb
1 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Si totusi insomnia nu-ti ridica IQ. Daca Boc are insomnii cioraniene nu cred ca va "identifica" solutia iesirii din criza. Dimpotriva, prin insomnia proprie premierul va adauga actualei crize multinivelare (ecoomica, politica si morala) inca un etaj (cel al crizei personale). Intiparirea episoadelor de insomnie nocturna nu constituie cine stie ce "zatz" mental pe care merita sa il reactualizam cand ne este lumea mai draga. Faptul ca imi amintesc insomniile diurne din timpul orelor de matematica nu ma ajuta sa rezolv o problema de calcul diferential. Daca iti faci ganduri negre in nopti albe (cum procedeaza Cioran) obtii cel un efect cromatic, in niciun caz unul intelectual. Solutia unei probleme pe care n-o "dovedim" in timpul zilei, nu o aflam facand din noapte zi, ci inchinzand becul constiintei si punand incostientul (marele animal psihic nocturn) sa iasa din barlog si sa-si faca treaba. Intre visul lui Freud si insomnia lui Cioran e o distanta egala cu aceea dintre un fruct copt si zemos si unul fanat, smochinit. |
2 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| De acord, Cerbule! "Insomnia nu-ți ridică IQ-ul". Teorema ta e demonstrată din plin de plicticoasele, neîntreruptele tale comentarii nocturne. Tu crezi că dacă comentezi un geniu, te-ai și molipsit de genialitate! |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Domnule, eu nu cred ca domnul care semneaza cu numele Emil Cioran diverse texte apartinand genului literar etichetat "umor negru" este un geniu. Asa ca n-am deloc impresia ca m-as contamina de genialitate. As spune ca dimpotriva. Spiritule, esti nervos. Ai inceput sa te exprimi cacaofonic (daca comentez). Eu continui sa nu folosesc diacritice si sa comit erori gramaticale grave. Cioran nu-mi inspira suficient respect. Dvs. semanati atat de putin cu maestrul Cioran... Ce scrie el ramane (n-ar strica sa frunzariti cartile dumisale-asa pt. o amamneza minimala) poate si o suta (maxim doua) de ani. Ce scrieti dvs. dispare de la o zi la alta. Suferiti de sindromul mesterului Manole. Poate daca v-ati zidi femeia (care apasa pe tastatura cu romana, cu diactritice si atat) ati reusi sa construiti si argumente. |
4 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| daniel stanciu! Cacofonia mea a fost intenționată. Mă refeream la modul tău de a comenta. În acest caz califonia nu se justifică. Faptul că tu comiți erori gramaticale (asumate, cu surprinzătoare demnitate)nu e un motiv să mă desconsideri. Auzi la el: "Cioran nu-mi inspiră suficient respect" Sentința ta e nulă, fiind semnată de o gâză comentatoare. |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Excelent spus. Iarasi niciun argument. Consecventa dvs. este dezarmanta. |
6 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Acum îmi spui "maestrul Cioran"! De ce mă faci "maestru", după ce scrii, cu mânuța ta, că nu-ți inspir respect? Îți mai inspiră respect ceva, pe lumea aceasta, în afara microscopicului tău "ego"? |
7 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Daniele! Îmi propui să-mi "frunzăresc" propriile cărți! Ce impertinență! Păi eu le știu pe dinafară! În original. Unde mai pui că, spre deosebire de alții, eu n-am terminat un liceu cu specialitate franceză. Ce poartă marca "Cioran" va rămâne mai mult de două sute de ani! Profeția ta (maxim două sute de ani!) este un nou bla bla. Aforistica cioraniană va rămâne atâta timp cât va exista literatura (română, franceză și nu numai). În schimb, comentariile tale răutăcioase dispar instantaneu. Soliciți insistent argumente! Ce vrei să faci cu ele? |
8 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Ceva din Cioran aveti. Excesul de limbaj. Insa la el nu compenseaza un deficit de gandire. Ceea ce nu-mi place la Cioran sunt ideile sale. Eu nu am ce reprosa "stitlistului" (ca sa folosesc un cuvant "la moda") Cioran. Daca vreti sa-i aparati ideile, va sunt la dispozitie. Dar daca vreti sa-i elogiati "textele" (pe care nu le-ati lecturat cu suficienta "aplicatie"), nu va mai zbateti de pomana (gargara dvs. nu are nimic din "tribulatiile de metec" ale lui Cioran). Sunt dintru inceput de acord cu dvs: Cioran este un stilist desavarsit. Ca ganditor nu e redutabil (e un Nietzsche in hamletzi). Nu degeaba se plaseaza intr-o carte in "Amurgul gandurilor". Este exact locul lui in "costelatia" de idei a umanitatii. |
9 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Exces de limbaj la Cioran? A mai scris cineva cu o mai mare economie de cuvinte? |
10 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| După ce mă faci "un Nietzsche in hamletzi" mă și plasezi (fără competențele de rigoare) la periferia "constelației de idei a umanității" Aș putea să știu și eu care e locul tău în constelația de critici literari ai umanității? Faptul că țăcăni non stop pe o tastatură dereglată nu te împuternicește să emiți sentințe atât de categorice! |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Excesul de limbaj nu se refera la cantitatea de cuvinte, ci la "intensitatea" lor semantica. Sa va dau un exemplu: "a iubi pe Dumnezeu sau a iubi o tarfa presupune acceasi simtire". V-am mai spus. Ganditi doar in regimul cantitatii. |
12 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Nu sunt sentinte, mai spiridusule. Sunt afirmatii contestabile. Esti mai patetic decat o profa de romana care, dupa ce citeste in transa "Moartea caprioarei", se identifica (aveti o grava problema de identitate si dvs. asumandu-sa rolul de spirit al lui Cioran) intr-atat cu patrupedul din poezie incat are pretentia sa fie bocita de elevii care dormiteaza in bancile incomode (atat de nepotrivite pt. somn!) ca niste ursuleti de plush. |
13 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Există o deosebire între exces de limbaj și limbaj excesiv. Una chiar semantică. Frazele cioraniene au o mare energie intrinsecă. Atunci când le parcurge, un cititor bine crescut se luminează. Simte că i se "aprinde" becul interior. Cioran induce într-o frază mai multă energie decât induc alți confrați în zeci de pagini. Dar aceasta este o calitate. |
14 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Ei, dacă ce scrii tu, Daniele, sunt "afirmații contestabile", lasă-mă frate să te contest! De ce sari ca ars? |
15 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Excesul de limbaj este si un abuz de limbaj. Cioran e pirotehnist, nu electrician. Vrea artificii lingvistice, nu becuri. N-are suficienta putere electrica (si noetica) pentru asta. |
16 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Pentru ca ma deranjeaza invectivele tale de proletcultist (de ex. eu scriu: "Cioran a cazut in timp", iar tu raspunzi "polemic": "stanciu a cazut in cap"). Genul asta de contestatie ma cam enerveaza. Ce vrei, am un soric sensibil. |
17 Ioan Romanescu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Domnule Stanciu. Îi mai găsiți multe defecte lui Emil Cioran? Aproape că l-ați demolat! Totuși, el rămâne unul din numele mari ale literaturii române. Și nu numai. |
18 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Daniele! Trebuie să fii mai rezistent. Polemica înseamnă și uzură fizică, așa că ar fi bine să-ți tăbăcești corespunzător epiderma sensibilă. Polemica vine de la grecescul "polemos". Iar "polemos" înseamnă război! |
19 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Domnule, iti multumesc pt. lectiile dvs. de lingvistica. Stiam etimologia "polemicii". Auzisem chiar si de polemologie, o ramura a sociologiei care se ocupa cu analiza razboielor ca procese e schimbare sociala. Eu nu v-am declarat "razboi" dvs. Nici amorezat de dvs. nu sunt. Astea sunt singurele indeletniciri in care totul e permis- inclusiv sudalma. Sunt multe cuvinte care si-au pierdut duritatea lor originara (etimologica). Polemica e unul dintre ele. Polemica este un "razboi" de "idei" (in masura in care le avem si le putem exprima) si nu de cuvinte contondente. Iar un razboi de idei se duce dupa niste reguli pe care firile "patimase" sau "belicoase" le cam nesocotesc. |
20 daniel stanciu [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Domnule Romanescu, Cand discuti despre Cioran trebuie sa adopti pozitia liliacului (perspectiva rasturnata). La Emil ceea ce omul obisnuit numeste calitati sunt defecte si viceversa. Asa ca daca il "combat" pe Cioran(fara sa-l demolez, Doamne fereste - imi este simpatic!), de fapt il complimentez. |
21 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 25 ianuarie 2011: |
| Comentariul 3, semnat de omniprezentul, omnipotentul și omniscientul "daniel stanciu" (își ortografiază numele cu minuscule, dar e, totuși, substantiv propriu) merită câteva amendamente: - silogismele lui Cioran sunt orice vrei tu, daniele, mai puțin "umor negru", așa cum, spre rușinea ta, ai avut impertinența să le numești; - Cioran este genial! Trebuie să fii orb de prost (iartă-mi excesul de limbaj), ca să nu vezi extraordinara capacitate creatoare a "domnului care semnează Emil Cioran"! Ori, tocmai aceasta este definiția genialității (acum o să mă acuzi că te-am căpăcit iar, cu metafore contondente, în stil proletcultist, dar, crede-mă, este singurul tratament pe care îl meriți); - Deși Cioran este genial, după modul bizar și megaloman în care îl tratezi, probabilitatea de a te contamina pe tine cu genialitatea lui este zero absolut. |
22 Adrian Vlăsceanu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Afirmația domnului Spirit al lui Cioran, conform căreia eseistul comentat - o valoare incontestabilă, nu încape indoiala - este genial, mi se pare puțin precipitată și plină de subictivism. Nici minimalizarea meritelor acestuia nu poate fi justificată, e drept. Au existat și minți geniale, nu zic nu. A se vedea, pe de-o parte, Leibniz, Hegel, Heidegger, Popper și, pe de altă parte, Albert Einstein, Niels Bohr, Erwin Schrodinger ș.a. Avem și noi personalități care au adus o contribuție palpabilă la dezvoltarea unor teorii. Lucian Blaga și Mircea Eliade sunt singurele nume care îmi vin acum în minte. Bine, pot intra și alți factori în discuție, care să te împingă în păcatul afirmațiilor precipitate, cum ar fi lecturile tale în calitate de emițător. Aici receptorul calculat, având în spate lecturi masive, nu va cădea pradă vârtejului de analogii și atacuri la persoană, și va putea face diferența între o judecată pertinentă și o încercare de compromitere a unei judecăți emise de un preopinent. Etichetările de genul celei făcute de către domnul Spirit ar trebui privite cu mai multă rezervă. Ne place Cioran, dar să nu exagerăm. Emisia stărilor sale sufletești este debordantă și efervescentă, dar să nu facem din armăsar, elefant. |
23 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Eu am o teorie, poate o elaborez cândva cu argumente. Am convingerea că Emil Cioran, în ciuda reputației sale, avea mult umor - destul de negru, ținând cont de temele abordate. Am sentimentul că nici nu credea toate lucrurile pe care le-a scris, multe fiind doar o persiflare, o ironie, o sfidare, un joc intelectual. Era un pictor de demoni, pentru că era fascinat și amuzat să-i vadă pe oameni privindu-i lucrările. |
24 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Domnule Adrian Vlăsceanu. Știam că afirmația mea privind genialitatea lui Cioran va stârni controverse. De aceea am și trecut mai jos definiția de dicționar a genialității: CAPACITATE CREATIVĂ EXTRAORDINARĂ, nimic mai mult. Pentru mine, seria românilor geniali este foarte lungă și nu se limitează, Doamne ferește, la tagma făcătorilor de literatură: Mihai Viteazul, Autorul Anonim al Mioriței, Eminescu, Caragiale, Porumbescu, Blaga, Enescu, Coandă, Brâncuși, Ionesco, Urmuz, Arghezi, N. Vasiliu Birlic, N, Titulescu, N. Stănescu, Nadia Comăneci, M. Sorescu, A. Păunescu, Gh. Zamfir, Gh. Hagi și mulți, mulți alții. Capacitatea creatoare a acestor oameni a fost extraordinară. Ipocrizia morală în care se tăvălește de veacuri poporul român a tras după ea chiar și limba română. Suntem extrem de prudenți în a acorda cumva calificativul "genial" dintr-un interes meschin și egoist. De ce să lărgim grupul oamenilor geniali? Mai bine să-i lăsăm pe toți în echipa "oameni de valoare", în care, cu puțin efort, putem și noi accede. În România există un singur geniu, recunoscut oficial: Eminescu. Dar și acesta are mulți detractori, Și a mai fost unul, tot oficial: Geniul Carpaților (Ceaușescu). Ca poliglot pot să afirm că în alte limbi substantivul "geniu" are o percepție mai largă, mai puțin exclusivistă și mult mai omenească. |
25 daniel stanciu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Cuvantul "geniu" a creat furori in perioada romantismului. Pt. romantici geniul era un ins inzestrat cu o putere intelectuala (creativa) prodigioasa care ii permitea sa-si "depaseasca" epoca. Creativitatea lui sfida "canoanele" timpului sau si implicit crea serioase probleme de evaluare a importantei sale. Contemporanii il percepeau fie ca pe un "fantast", fie ca pe un ins lipsit de insemnatate care vrea sa produca valva iesind din matca timpului sau. Geniul era adesea asociat cu spiritelor malefice (purta stigmatul diavolului). Forta creatoare inexplicabila era atribuita "raului". Unul din filosofii care au luat foarte in serios acest cuvant (si Eminescu l-a urmat indeaproape) a fost Schopenhauer. Pt. el, geniul e "construit" pshihic altfel decat omul obisnuit. La omul comun (normal) vointa e preponderenta fata de intelect. La geniu predomina intelectul. Parca dozajul de genialitate era 2/3 intelect si 1/3 vointa. Controlul intelectului asupra vointei explica imensa capacitate creatoare a geniului, dar pe de alta parte este sursa nefericirii sale. Viata interioara a geniului o eclipseaza pe cea exterioara (sociala). De aceea geniile au mari probleme de adaptare sociala, indispensabila pt. ceea ce omul comun (statistic) numeste fericire. Dupa frumoasa nebunie a romanticilor termenul geniu mai e folosit de profele de romana, de psihologii care ne masoara IQ-ul (parca peste 170) si de adolescentii amatori de cuvinte care sa marcheze diferente radicale. |
26 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Domnule Velea! Umorul (cel de calitate) este o măsură a inteligenței creatoare și a sănătății interioare a individului. De aceea există puțini umoriști adevărați. Umor au avut mulți: Socrate, Shakespeare, Bernard Shaw, O. Wilde, J. Renard, Caragiale etc. Totuși, ar fi nedrept să-i socotim doar umoriști. |
27 Adrian Vlăsceanu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Domnule Spirit al lui Cioran, încărcătura semantică a mesajelor dumneavoastră cochetază cu manipularea, respectiv dezinformarea. Nu este nimic meschin în existența unei demarcații a noțiunii de "geniu", folosită mai des decât o solicită ipostazele concrete, ba chiar se impune, altfel ar putea îmbrăca haina geniului și Ilie Moromete. În "echipa oamenilor de valoare" acced destul de puține spirite, "dumneata" bucurându-te de poziția de vârf. Și aici există o demarcație. Altfel am tinde să oferim valorilor o interdependență înșelătoare, și-ar fi un ghiveci în care toată lumea s-ar angaja într-o paradă triumfală, indiferent de meritele efective. Cioran a plecat în Franța, a asimilat cultura tării respective, s-a remarcat prin talentul său de eseist, însă nu și-a putut depăși limitele. Nu e de mirare că Albert Camus l-a privit pe geniul nostru cu o oarecare reținere. Sau poate intresle meschine și egoismul l-au împins pe laureatul premiului Nobel să arboreze o atitudine abominabilă și rece față de E.M. Cioran. |
28 Spiritul lui Cioran [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Domnul Velea are perfectă dreptate. Evident, Cioran nu privea afirmațiile sale ca pe niște adevăruri incontestabile. Chiar dacă termenul de silogism, asemenea postulatului sau axiomei, este echivalent cu un adevăr indiscutabil (care nici măcar nu trebuie demonstrat), Cioran și-a privit panseurile cu neîncrederea și dubiile scepticului convins(care se îndoiește de orice). Ironia, ca formă inteligentă de umor, încoronează subtil gândurile sale, fără a face din Cioran un umorist. A fost într-adevăr "un pictor de demoni". Dar demonii cioranieni au în priviri sclipiri de inteligență angelică. |
29 daniel stanciu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Domnule poliglot, faceti confuzii. Silogismul e un argument, nu o propozitie (axioma sau postulat). Mai precis e un rationament deductiv cu doua premise. In cazul in care o cel putin o premisa e falsa, concluzia silogismul e discutabila (e adevarata sau falsa, ramane de evaluat). "Silogismele amaraciunii" nu sunt deloc niste silogisme in sensul strict al cuvantului. Sunt "rationamente" (de cele mai multe ori nici macar atat: sunt niste enunturi scrise intr-o limba fara cusur) intemeiate nu pe reguli logice, ci pe o dispozitie afectiva pe care Cioran o numeste "amaraciune" (in opinia mea e de foarte multe ori surescitare). Of, v-ati pierdut prestidigitatia care v-a facut celebru! " Sclipiri Inteligenta angelica"? Poti pune orice (blandete, iubire, asprime etc.) in ochii nepamanteni ai ingerilor numai sclipiri de inteligentza nu! Scanteieri inteligente nu pot tasni decat din gavanele adumbrite ale diavolului. |
30 daniel stanciu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Hai sa-ti spun si de ce, ca nu te prinzi. A gandi inseamna a diferentia lucrurile. Ori tocmai asta face dracul: ne separa de Cel cu care ar trebui sa ne unim. |
31 Antipa [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Daniele! Văd că știi exact ce face dracul. Ești drac adevărat, sau doar un umil epigon al acestuia? |
32 daniel stanciu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Sunt un inger care se rade in fiecare dimineatza si care bea seara bere ca sa-si revitalizeze firul de par facial. Deviza mea in viata este: "Daca nu te-ai ras singur, te rad altii." Barbieritul ma umanizeaza, sa stii. Altfel as fi un inger jigarit care canta osanale in falset unui "Demiurg rau" (promoveaza numai pe merit) si mai ales surd. |
33 Silvia Velea [utilizator înregistrat] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Părerea mea, daniel, este că faci confuzie între gândire și inteligență. Gândirea, da, ne separă, pentru că ea este un concept măsurabil, care dă naștere unui spațiu limitat, a cărui izolare duce la diviziune. Inteligența e altceva, cel puțin în accepția lui Krishnamurti, o calitate diferită a minții, este înțelegerea simplă a adevărului despre gândire (mereu agitată, egocentrică, luptându-se încontinuu, căutând veșnic ceva). Inteligența este o armonie desăvârșită între minte, inimă și trup, lucruri, care la rândul lor, au propria lor inteligență. Gândirea vrea și poate să controleze trupul sau inima, iar conflictele apar atunci când celelalte două îi opun propriile lor naturi. Îngerii sunt inteligenți, dar nici eu nu cred că Cioran avea astfel de sclipiri în ochi. Inteligența este asociată cu liniștea, pacea interioară, înțelegerea cea mai profundă a realității. Cioran a fost un neliniștit, un gânditor inteligent, fiindcă dacă n-ar fi fost așa, nu s-ar fi îndoit de sine. |
34 daniel stanciu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Silvia, nici in stare de ebrietate nu confund cele doua notiuni. Gandirea e un proces cognitiv, inteligenta o aptitudine (care are in centru gandirea). Povestile lui Gardner legate de inteligentele multiple (muzicala, Kinestezica, itra- si interpersonala etc.) nu reusesc sa ma adoarma (nu agreez abordarea lui ultra-generoasa: sa dam la toti, ca apoi se supara daca-i facem prosti). Inteligenta nu e in opinia mea armonie. Inteligenti ticalosi sunt cu duiumul. Inteligenta predispune de multe ori la o anumita "relaxare" de caracter. Cel inteligent obtine usor ce vrea si nu-si caleste caracterul (care are in centru vointa, in special perseverenta ei). Spiritualitatea hindusa m-a atras pana l-am citit pe nimeni altul decat pe... Cioran. Nu rezonez cu ea (nici cu "rasinarul" nostru) . Cand vad un yoghin ca se scarpina dupa ureche cu un metatarsian (cu unghie obligatoriu murdara) ma apuca un chef nebun sa-l citesc pe Nietzsche care ii injura pe toti (deci si pe indienii atinsi de letargia gandului care se gandeste pe sine in timp ce creierul pleaca la plimbare in statiunea Nirvana). Ingerii nu sunt inteligenti. Inteligenta este, ca sa-l citez pe Piaget, o forma superioara de adaptare la mediu. Ingerii sunt deja adaptati. Urcarile lor in ierahia divina nu au legatura cu un plus de inteligenta, ci cu contemplatie erotica (eros platonic) superioara. Inteligenta inseamna intelegere, intelect. Ingerii au mai mult: ratiune. Sunt niste delimitari clasice in filosofie. va recomand un tip care incepe tot cu K, Kant. As accepta ca inteligenta inseamna si altceva decat a diferentia lucrurile. Din punct de vedere etimologic inteligenta se refera la stabilirea unor legaturi intre lucruri aparent indepartate. Ingerii asta fac: legaturi intre planuri ontologice infinit departate. Dar acest sens originar al inteligentei s-a tocit in "uzul" limbii. Inteligenta nu e doar legare (inter-legere) ci si dezlegare. Un om inteligent disociaza nu doar asociaza, face analiza nu doar sinteza. De aceea "inteligenta ingerilor" (care parca n-au liber arbitru si sindereza) mi se pare o sntagma nepotrivita. Cioran era, fara discutie, inteligent. Nu degeaba am spus despre el ca este un "Nietzsche in hamleti" (are ceva din "rautatea" germanului). Cioran era un "salahor al nuantei". Slefuia cuvantul. De multe ori in procesul de lustruire pierde gandul. Nietzsche e cu adevarat mare pt. ca are un dispret total fata de cuvant. E un dictator al cuvantului. Cuvintele i se supun mintii sale colosale, fara sa le frece. |
35 Silvia Velea [utilizator înregistrat] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Daniel, să înțeleg din comentariul tău că l-ai repudiat pe Krishnamurti fără să-l fi citit, pentru simplul motiv că e indian? Yoghin te asigur eu că nu era, fiindcă era un indian atipic care nu credea în nimic din ceea ce au născocit oamenii ca să se simtă mai bine și mai importanți. Nu s-a vrut guru sau maestru spiritual, spiritualismul lui este unul a-religios și profund uman. Părerea lui este că omul nu poate găsi adevărul decât în el însuși. Pentru el auto-cunoașterea este un demers al inteligenței, nu al gândirii, cea plină de prejudecăți. E dreptul tău să crezi ce dorești, părerea mea este că argumentele pro sau contra în chestiuni atât de sensibile, oricâte am aduce, n-o să ne facă pe niciunul dintre noi doi mai inteligent. Dar, dacă ne tratăm frumos, cu respect, dăm dovadă că măcar caracter avem. |
36 daniel stanciu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Doamna, recunosc: am prejudecati. Daca am renuntat la tigari (si a fost greu pt. ca nici nu m-am apucat de fumat) am zis ca e o nimica toata sa arunc peste bord toata (dar absolut toata) spiritualitatea indiana . V-am spus de ce: nu intru in rezonanta. De ce sa citesc Biblia fara sa cred? De ce sa citesc pe guru ala, daca tipul de viata spirituala indiana trece pe langa mine cu o totala indiferenta? (ca o diva de pe micul ecran insensibila ocheadele mele si la pierderea mea definitiva de uz al ratiunii) Dupa 30 de ani nu-ti poti permite genul asta de lecturi. Deci, il repudiez. Insa accept ca astfel de tipi pot avea mesaje. Nu-i judec in nici un fel pe cei care adera la ele. Nu ne intelegem cu privire la notiuni. Eu le folosesc in versiunea europeana, dvs. in cea a maestrului K. (sa-l numim asa ca are un iz kafkian). Cioran care era deformat intelectual de gandirea europeana (chiar daca avea si mici derapaje orientale) era inteligent in sensul european al cuvantului. Cand mi-am permis sa ii barfesc pe ingeri m-am situat in slapi europeni. Nu sunt insa de acord cu ceea ce spuneti despre o "dezbatere". Prin schimb de argumente ne putem dezmorti inteligenta (si chiar ascuti daca avem parte de un interlocutor priceput). Fireste, inteligenta "europeana". Eu nici pe asta nu prea o am. A o cauta pe sora ei indiana ar fi deja o lacomie din partea mea. Sper ca nu v-a deranjat tonul "comentariilor" mele. Cand discut despre Cioran devin usor irascibil. E tot ce reusesc sa capat de la el: irascibilitatea. "Genialitate" deloc, asa cum remarca un preopinent cu multa perspicacitate. |
37 Silvia Velea [utilizator înregistrat] a spus pe 27 ianuarie 2011: |
| Daniel, astfel de dezbateri în care interlocutorii folosesc "terminologii" diferite, unuia necunoscute, celuilalt nefamiliare (și în care, pe deasupra, mai există și refuzul de a privi lucrurile din perspectiva celuilalt) sunt sterile. Tu arunci la coșul de gunoi orice cutie inscripționată "made in India", fără să fii curios în privința conținutului. Prejudecata ta nu este în legătură cu spiritualitatea indiană, ci cu ideea că tu nu "rezonezi" cu ea. Spun lucrul acesta cu rezervă, fiindcă nu mi-e clar dacă pâna la Cioran, atracția ta pentru hinduism s-a concretizat în vreo lectură de gen sau doar ai "curtenit-o". În general, nu cred că dezbaterile ("schimbul de argumente"), oricât ar fi de coerente și oricâtă plăcere intelectuală ar procura, trezesc inteligența, ci doar ascut gândirea și rafinează modul de a pune problema, rămânând în cercul strâmt al acelorași concepții pe care le avem. Argumentarea este tot o formă de luptă, de convingere, nu e un schimb liber de idei. Sunt o adeptă a maieuticii, metodă pe care "maestrul K." o folosește exclusiv. În cazul nostru, dialogul pe care-l purtăm nici măcar nu poate fi numit "dezbatere", ci mai degrabă o abordare din partea ta, nici măcar cu scopul de a-mi prăda "comorile" intelectuale, ci acela de a-mi găuri nava și a mă scufunda cu tot cu hinduismul și budismul meu. Fie spus și asta, Krishnamurti a studiat la Paris și la Oxford, iar după întoarcerea sa în India, a desființat ordinul "Steaua Orientului", în fruntea căruia mama sa adoptivă l-a dorit, tocmai fiindcă n-a vrut să joace vreun rol mesianic. |
38 daniel stanciu [din public] a spus pe 27 ianuarie 2011: |
| Silvia. Curiozitatile sunt de multe ori periculoase. Am citit cartile lui Eliade despre spiritualitate indiana si cateva porcarioare de popularizare. Parca si Filosofiile Indiei de un frantuz J. Filliozat. Ceva Tagore (inclusiv Sadhana sau cam asa ceva). Nu am nimic cu literatura indiana: Rushdie ma fascineaza. In opinia mea plasarea cuvantului "inteligenta" intr-un univers de discurs pe care nu-l foloseste Cioran (despre care vorbim) este inadecvata. Inteligenta poate sa si doarma sau sa motaie. Gandeste-te numai la experienta desteptarii filosofice a lui Kant. In cazul in care filosoful german nu ar fi intrat intr-un dialog (fireste unor interior) cu Hume, Critica ratiunii pure n-ar mai fi fost scrisa. In plus, inteligenta noastra e uneori amortita de conversatiile cotidiene (cu prietenii si neprietenii nostri). O "polemica" o poate trezi (fireste nu in sensul unei "iluminari" ca in cazul experientei kantiene mentionata de mine). Structural nu ma pliez pe modul de gandire (si de atitudine existentiala) indiana. Am mai spus: Daca nu-mi place un autor (indiferent de calibrul sau intelectual si de palmaresul lui) cunoscut prin experienta directa, nu prin intermediari (exegeti sau comentatori) sunt greu de convins sa-l citesc cu fervoare si sa ma inchin la el ca la o icoana pagana. Cu filosofia si religia indiana nu vreau sa am contacte "serioase". E o chestie de fiziologie intelectuala. Pe de alta parte, Silvia imi reprosezi un lucru pe care il comiti si tu. Eu ti-am spus ce inseamna inteligenta intr-un spatiu de gandire si de ce termenul e inaplicabil entitatilor celeste pozitive. Tu invoci un tip de abordare din alt spatiu mental si esti putin permeabila la celalalt (mai apropiat de "sufletul" nostru valah). Ar fi frumos de vazut daca "inteligenta" de care vorbeste K. e un cuvant preluat in romana prin cea mai proasta filiera lingvistica posibila: filiera engleza. Daca e asa, inteligenta lui K. s-ar putea sa insemne o groaza de alte lucruri pe care limbile mai rafinate filosofic le discern de multa vreme (minte, intelect, inteligenta, gandire, ratiune, cuget, constiinta) |
39 Silvia Velea [utilizator înregistrat] a spus pe 27 ianuarie 2011: |
| Daniel, fără supărare, sunt câteva contradicții în logica ta. Întâi, spui că dacă nu-ți place un autor, citez, "cunoscut prin experienta directa, nu prin intermediari (exegeti sau comentatori)" nu-l citești. De unde știi că nu-ți place K. dacă nu l-ai citit? Cel mult poate să nu-ți placă numele lui sau originea lui. E OK, nu-l citi, nu e pentru tine. Doar Kant spunea că nu poți să știi adevărul despre un lucru dacă nu ai acordul cu acel lucru, nu? însă pentru corectitudinea informației, trebuie să spun că filosofia lui nu este nici orientală, nici occidentală, ci profund umană, și nu are treabă cu absolut nicio religie. Inteligența înseamnă și capacitatea minții de a descoperi și de a recunoaște adevărul, așa că mie mi se pare un termen perfect eligibil în orice context filosofic. Bănuiesc că traducerile lui K. au fost făcute din engleză, nu știu însă dacă autorul a folosit cuvinte ca "intelligence", "understandind", comprehension", "intellect", "wit", "mind" sau altceva, toate traduse la noi cu "inteligență". Însă contextul în care este folosit în expunerile sale este mai mult decât edificator. |
40 daniel stanciu [din public] a spus pe 27 ianuarie 2011: |
| Silvia, nu te grabi cand citesti textele pe care le scriu in graba. Am zis ca nu-l citesc "cu fervoare" si nici nu-l adulez ca un adolescent cu cash labial care se apuca sa efectueze exercitii de admiratie ("idolatrica") atunci cand descopera un cuvant livresc intr-un text de Cioran. Il citesc (asta e experienta directa) putin (cu mintea in alta zona a inteligentei care o inglobeaza) si apoi il las deoparte. Dar nu-l citesc cu placere si mai ales nu-l citesc "pana la capat". Kant e atat de inradacinat in solul religiei crestine, incat a-l smulge din acest pamant spiritual si a-l planta pe o planeta albastra monocolora (sa zicem de culoarea verde a dolarulu american) din punct de vedere religios (in care mantra si icoana sunt interfete indiscernabile ale lui Dumnezeu) mi se pare un experiment horticol neinspirat. Paradigma globalizarii culturale ma sperie, imi evoca o "moarte termica" a universului spiritual. Sunt distinctii clasice in epistemologie: cunoastere discursiva (prin inteligenta) si intuitiva pe care le eviti in numele unui indian al carui nume incepe cu litera K. Exista o imensa "baza de date" a gnoseologiei occidentale pe care o arunci in aer de dragul unui indian al carui nume incepe cu K. De la Platon pana la Bergson, inteligenta e altceva decat spui tu (in primul comentariu, cand o distingi de gandire). De pilda frantuzul pomenit distinge intre inteligenta si intuitie. Inteligenta segmenteaza realul, il "imobilizeaza" si spatializeaza. Intuitia ne permite accesul la mobilitate si durata (cele doua atribute esentiale ale vietii). La Kant intelectul (inteligenta) organizeaza datele experientei perceptive si ratiunea e cea care realizeaza sinteza (unificarea de care vorbeai) regulilor intelectului. La Dumnezeu nu ajungem prin inteligenta (intelect)- care ne mentine in lumea fenomenelor si cauzelor, ci prin ratiune practica (care ne permine accesul in regnul libertatii si al vointei autonome). La Hegel intelectul e facultatea de cunoastere care imi da in sinele lucrurilor (forma lor despiritualizata). Abia ratiunea, cu cele doua ipoztaze (dialectica si speculativa) imi furnizeaza "pentru sinele" -cum e lucrul pentru spiritul care il cunoaste si produce). Ca sa nu mai spun de teoriile psihologice despre inteligenta (dintre care pomenit doua suficient de reprezentative) in care gandirea -care face distinctii- e implicata de fiecare data. Ca atare, consider ca ti-am dezvaluit suficiente motive care sa indreptateasca sa consider ca guru-ul ala cu nume uracios e irelevant in elucidarea conceptului "cioranian" (si nu prea!) de inteligenta a ingerilor. |
41 Silvia Velea [utilizator înregistrat] a spus pe 27 ianuarie 2011: |
Ne pierdem vremea, Daniel. Tu cu mine și eu cu tine.  |
42 daniel stanciu [din public] a spus pe 27 ianuarie 2011: |
| Corect, ar fi fost surprinzator sa fie altfel. ne aflam intr-o locatie electronica in care amfitrionul este maestrul pierderii timpului (caderilor succesive in si din el). |
43 Mihai Chiriac [din public] a spus pe 28 mai 2012: |
| Sunt putin ametit asa ca scuzati-mi limbajul "de crasma", insa imi place Cioran si nu argumentez cu nimic nu pentru ca nu as avea cu ce, ci pentru ca e irelevant. Daca e un acel ceva important care ne invata filosofia e ca totul se poate "dizolva" pana la ultima farama de sens.. si in absolut orice caz se ajunge la subiectivism. Imi place Cioran, daca as fi putut scrie m-as fi numit Cioran Cararea pe care am batut-o pana la 32 de ani ma pune in situatia in care "simt" ce a scris Cioran.. nu ma intereseaza ce scrie un daniel, un gigi, etc.. mai ales cand un argument al individului contine numele Boc. Cioran e muzica pentru urechile mele |
44 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 28 mai 2012: |
| D-lui Mihai Chiriac c. 43 "Cioran e muzică pentru urechile mele"! Iar cele câteva rânduri ale domniei voastre, pot fi culoare, pentru ochii care citesc aceste cuvinte: "îmi place Cioran și nu argmentez cu nimic"! Așa este: iubirea nu se justifică! Și -vai- sunteți atât de tânăr -doar treizeci și două de primăveri, multe înainte-! Probabil, veți culege în continuare binele, iar, la toamnă (fie cât mai departe), cine știe, cât de greu va fi coșul! Poate atunci, veți fi fost mult mai mult decât Cioran! Mult respect, domnule "meloman" al unei anumite "muzici" și, credincios unui geniu, oricare ar fi el! Calitatea de a apăra ceea ce iubim, ne definește ținuta! P. S. Opera lui Cioran nu este preferata mea! Dar, comentariul dumneavoastră, ca și, buna inspirație, de a fi scos la lumină această pagină, este ceea ce, de multă vreme, îmi va fi tânjit sufletul, cel de aici, de pe citatepedia! O pagină, într-adevăr, demnă de o instituție de anvergură: subiect genial, critici competente, dialog ideal! Personaje -prin excelență- de valoare! Totul la superlativ! Cultură sută la sută! |
45 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 30 mai 2012: |
| Fare thee well, and it for ever Then for ever, farethe well! Mă-ntorc aici, pe această pagină atât de frumoasă, care m-a bucurat mult și, deși, un gest cât de mic, mi-ar fi făcut o mare plăcere, totuși, nu-l regret pe al meu! Deși nu costă nimic, nu găsim pe toate drumurile ceea ce ne-am dori! |
46 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 3 aprilie 2015: |
| Ia uite, ce nopți albe, ca și cea de acum, de altfel (e 2), voi fi împărțit cu plăcere semenilor mei, prin gesturi de tandrețe și omenie! Așa e, maestre! De trei ani încoace, nopțile mele au existat realmente! Iar atunci când eu voi fi dormind, în sfârșit, poate, cineva, dezvăluindu-mi truda, va fi având motiv să facă nopți albe, din nopți ... Și, poate, să se gândească, la mine ... |