Poveste sentimentală
Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte și înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
și deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte și înapoi,
și cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Roxxy306
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- citate de Nichita Stănescu despre cuvinte
- poezii despre timp
- citate de Nichita Stănescu despre timp
- poezii despre ore
- citate de Nichita Stănescu despre ore
- poezii despre lei
- citate de Nichita Stănescu despre lei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.