Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

La strâmtoare

Nu s-a-nfăptuit minunea, nu s-a confirmat speranța
Afirmate-și-așteptate cert, cu toată siguranța.
Arma, armele secrete adesea profetic promise
Și-n nădejdea cărora, prin metode nepermise
Au pornit acest război, fiind convinși cu fermitate
Că e-nainte de-a-ncepe câștigat pe jumătate,
Micile piedici umane fiind fără-nsemnătate
Și chiar neintrând în calcul... încă n-au fost inventate.
Iar războiul e aproape... s-a-ntors de unde a plecat.
Ce fac nemții îi privește... au găsit ce-au căutat.
Vorba e... ce facem noi? Ce am putea fi în stare?
Să luptăm până la unul... sau să ne cerem iertare?
Să luptăm... însă cu ce?... Cu piepturile nu mai ține...
Mai ales că inamicul e dotat atât de bine.
Și apoi pentru aceasta, trebuie mari efective,
Ori, noi, în realitate, le avem mai mult fictive.
Trei sferturi din mobilizabili sunt mobilizați pe loc,
Restul, corp operativ, zvârliți fără milă-n foc
Ca să apere pe primii, plasați pe unde-au putut
Indiferent dacă pe-acolo au sau nu ceva de făcut.
Așa a fost, e și va fi pe acest glob atât de vitreg,
Unii primesc doar felii, iar alții primesc întreg.
Unii sunt făcuți să tacă, să asculte, să muncească,
Alții numai să comande și răstit să poruncească.

Dar, oricum e sau orice e, nu e timp de lamentare,
Până să ne dumerim, primim ordin de plecare.
Însă nu ca prima dată, cu pompă, cu defilare,
Ci în taină, pe tăcute, procedăm la îmbarcare.
Nu scriem nimic pe vagoane, nu proferăm amenințări
Nu ne mai fălim că suntem fii bravi ai acestei țări.
Stăm cuminți la locul nostru, comentăm cu modestie
Admițând că ce va fi niciodată nu se știe.
Evităm cu dibăcie câteva bombardamente
Ne strecurăm printre convoaie, formate de evenimente
Gările sunt înțesate... trenuri cu refugiați,
Cu transporturi militare, muniții, lubrefianți,
Câteva trenuri civile... toate cerând prioritate,
Însă li se dă drum liber numai după-nsemnătate
Și-n primul rând celor care merg pe front, cum suntem noi.
Suntem dirijați continuu înspre viața de apoi.

Debarcăm și-o luăm pe jos, cu trenul nu se mai poate
Și cu cât ne-apropiem, de front, le uităm pe toate.
Ni se fixează sectorul, excepțional de bun
Nici pocnitură de armă, nici un bubuit de tun.
Inamicul e departe, așa e împrejurarea
Nu-s-aude, nu se vede... și de-aceea... ignorarea
Stufăriș cât vezi cu ochii, în stânga și-n fața noastră
S-a interpus între noi ca un zid fără fereastră.
În dreapta mare lărgime și apă atât de lată
Aruncată între noi ca oglinda fermecată.
Ne cam supără țânțarii, mai mult de cum înserează,
Însă lupta cu țânțarii și frontul calm, compensează.

Se produce într-o noapte un scurt și mic incident.
Un pândar de la o grupă ostenit sau imprudent,
Adormi în post pe armă și se trezi luat pe sus,
Ca un miel pentru tăiere de o namilă de rus,
Cum ne relata dramatic foarte emoționat,
După ce cu greutate povestea s-a terminat.
Poziția alarmată de țipătul disperat
Începu o tragere de atac adevărat.
Intervenind comandanții, oamenii își vin în fire,
Însă foarte explicabil continuă să se mire,
Logic admițându-se o singură versiune,
Anume că toată treaba a fost o incursiune.
Pentru capturări de limbi, cum se obișnuia-n trecut
Și cum în acest război pân-acum nu s-a făcut.
Dacă n-ar fi un rus mort, nimic n-ar fi de crezut,
Mai ales că-n întuneric chiar nimic nu s-a văzut.
Câți au fost... cum au venit... pe unde s-au strecurat...
Și pe unde s-au retras... este lucrul de mirat.
Pentru că acest nacealnic, a fost singur, singurel,
Și a vrut să se predea... Parcă-mi pare rău de el...
Dacă o fi fost așa, a fost un nenorocos
Și a dat, în încercarea-i, de un pândar somnoros.
Ne vine inima la loc și prindem iar curaj
Stimulat de relief, care ne e în avantaj
Facem plajă ca la mare, parcă suntem în vacanță
Ieșim în larg cu năvodul pescuind cu cutezanță
Pân-la limita admisei ape teritoriale
Făcând apel la tehnica a priceperii locale.
Se conservă peștii mari, ținuți câtva timp în moare
Zvântați cu-ncetul la umbră și apoi uscați la soare.
Se-mpachetează și trimit, cadouri de sărbători,
La familii, la prieteni, la mărimi, la protectori,
Prin curieri speciali, oameni de încredere,
Care-și ajută stăpânii să nu fie-n pierdere.
E moartea pe noi cât capra, după cum proverbul zice
Dar, dacă nu vrea să curgă, ceva trebuie să pice
Și aduc la-napoiere mărfuri cu prepondere.
Și cei mici o duc tot bine, dar din alt punct de vedere;
Riscuri mici, hrană mai bună, odihnă pe săturate,
Veligiaturiști sadea în locuri interesante.
Gașca mijlociilor, duce viață pendulară,
La ordin, poruncitoare, socială, singulară.
Jocurile de noroc nu mai provoacă senzații
Deoarece și-au pierdut caracterul de... distracții...

Însă viața monotonă deveni plictisitoare,
Prezența noastră aici păru nefolositoare,
Iar pentru că inamicul ne evită într-un fel
Se găsi un firoscos să ne trimită la el.
Trimiserăm un pluton cu prudență strecurat
Să se ferească de smârcuri, dar și de a fi reperat,
Să facă pe avanpostul cu rolul de alarmare,
Grijă lăudabilă, dar... și frica este mare.
Astfel că se instalează avanposturi întărite
Ce, ca oamenii chibzuiți se feriră să-ntărâte
Inamicul liniștit de pe cealaltă parte
Și se mențin legături de bună vecinătate.
Fiecare-și duce viața cum vrea și are nevoie,
Se fac băi, se face plajă, se fac promenăzi în voie.
Se ia masa-n aer liber și se spală rufăria,
Ier războiul se menține simbolic, cu vorbăria,
Prin amenințări hazlii și prevestiri inocente.
Ni se reproșă că astea ar fi inconveniente,
Pactizări cu inamicul, cu înțelegeri tacite
Și comportări dubioase de niște oi rătăcite.

Drept urmare se dă ordin să se tragă zi și noapte.
Raportăm executarea cum și măsurile luate
Pentru preîntâmpinarea eventualei ripostări.
Dar inamicul nu răspunde acestei manifestări.
Nu se zbuciumă zadarnic, are planurile lui,
Mai ales că a preluat conducerea războiului;
Vedem bine că ce facem e absolut inutil.
Poate, să câștigăm timp, pentru un joc mai subtil
Pentru că de când e lumea s-a luptat pe două fronturi
Război în partidă dublă, evidențieri de conturi
Militar și diplomatic, fiecare în alt fel
Cu mijloace diferite, însă cu același țel.

Vom vedea, dar, deocamdată se cam lasă cu scandal;
Au izbucnit ostilitățile în amonte și aval.
Așa pe neașteptate și în plină dimineață
Pe întinderea de apă, niște nave produc ceață.
De sus niște avioane mitraliază de zor
Și aflăm că stânga-dreapta se repliază cu spor.
Suntem niște Robinsoni de pe-o insulă izolată
Înconjurată pe trei părți de o mare agitată.
Sosește spre ora zece ordinul de regrupare
Urmat după patru ore de altul de apărare.
Altul de retragere, însă cu ariegardă
Vine tocmai înspre seară când toți se retrăgeau grămadă.
Fără să știe de ce, fără să fie forțați,
Fără să vadă de unde ar fi mai amenințați.
Bugeacul e împânzit de unități vlăguite
Care-și caută direcții și drumuri pe bâjbâite.

Nu este deci de mirare că scapă neobservată
O semimotorizată în derută motivată,
Compusă dintr-o trăsurică trasă de ageri trăpași
Urmată de o rablă Ford și un Bemve cu ataș...
Pline ochi c-un "stat major" însoțind un colonel
Ce-și dă seama că nimic nu mai depinde de el.
Printr-o rețea de lucrări, ne strecurăm foarte greu
Pentru că acestui grup sunt alăturat și eu.
Și intrăm la-nghesuială pe un drum plin de armată
Care se retrage grabnic fără a fi sfărâmată.
Legăturile sunt rupte, toți sunt în necunoștiință
Și se grăbesc să transforme retragerea în biruință.
Aglomerând drumurile într-o mare-nvălmășeală,
Copleșiți de-ngrijorare, sufocați de înăbușeală.
La o cotitură bruscă, ne trezim, ucigă-l toaca
În stânga cu inamicul, iar în dreapta cu băltoaca.
Dacă pica mai devreme serveam împreună masa,
Dar așa lăsăm rușinea și o luăm la sănătoasa.
Fiecare pe cont propriu, căci instinctul nu înșeală
Pierzând un batalion dintr-o enormă greșeală,
A unui tactician, dintr-o pură fantezie
Ce se dovedi că este îmbâcsit de strategie.
Bine că se lăsă noaptea și nu mai vedem de loc...
Bine că nu ni se întâmplă să fim urmăriți cu foc.
Bine că avem în urmă un inamic invizibil
Foarte bine că războiul și așa este posibil.

poezie de din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendar22 aprilie 1913 - s-a născut Gheorghe Ionescu în satul Sălcii, comuna Goești, în Țara Românească
Nu este introdusă data decesului pentru Gheorghe Ionescu. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care sunt cele mai nepotrivite cadouri de Crăciun? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!