Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

detalii despre carte

Nimeni nu-i stăpân pe viață! Dimpotrivă, ea e singurul împărat al lumii, pentru că vine de la cer...

în Maidanul cu dragoste
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Maidanul cu dragoste" de G.M. Zamfirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 13.93 lei.

 

1
Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 17 iunie 2015:
Variantă:
Moartea – stăpâna vieții.
2
Ziua de maine [utilizator înregistrat] a spus pe 17 iunie 2015:
Niciodata moartea nu va fi stapana Vietii. Nici macar umbra nu-i poate face.
Moartea este fisura, nici macar veriga, spre o alta dimensiune a vietii.
3
Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 17 iunie 2015:
Miron COSTIN

VIAȚA LUMII

Sueta seustv, vsa vseaceska sueta.

Eclisiastis, glava I:

Deșertăciunea deșertăciunilor și toate sunt deșertăciuni

A lumii cântŭ cu jale cumplită viiața,
Cu griji și primejdii cum iaste și ața:
Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înșelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară;
Céle ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Tréce veacul desfrânatŭ, trec ani cu roată.
Fug vremile ca umbra și nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii, și mai mult cumplite.
Și ca apa în cursul său cum nu să opréște.
Așa cursul al lumii nu să contenéște.
Fum și umbră suntu toate, visuri și părére.
Ce nu petréce lumea și în ce nu-i cădére?
Spuma mării și nor suptŭ cer trecătoriŭ,
Ce e în lume să nu aibă nume muritoriŭ?
Zice David prorocul: "Viiața ieste floara,
Nu trăiaște, ce îndată iaste trecătoarea".
"Viierme suntŭ eu și nu om", tot acela strigă
O, hicleană, în toate vremi cum să nu să plângă
Toate câte-s, pre tine! Ce hălăduiaște
Neprăvălit, nestrămutat? Ce nu stăruiaște
Spre cădére de tine? Tu cu vréme toate
Primenești și nimica să stea în véci nu poate,
Ceriul faptŭ de Dumnezeu cu putére mare,
Minunată zidire, și el fârșit are.
Și voi, lumini de aur, soarilă și luna,
Întuneca-veți lumini, veți da gios cununa.
Voi, stéle iscusite, ceriului podoba.
Vă așteaptă groaznică trâmbița și doba.
În foc te vei schimosi, peminte, cu apa
O pricine amară nu așteaptă: sapa
Nu-i nimica să stea în véci, toate tréce lumea,
Toate-s nestătătoare, toate-s niște spume.
Tu, părinte al tuturor, Doamne și împărate,
Sângur numai covârșești vremi nemăsurate.
Célelalte cu vrémea toate să să treacă.
Sângur ai dat vremilor toate să petreacă.
Suptu vréme stăm, cu vréme ne mutăm viiața,
Umblăm după a lumii înșelătoare fața
Vrémea lumii soție și norocul alta,
El a sui, el a surpa, iarăși gata.
Norocului zicem noi ce-s lucruri pre voie
Sau primejdii cându ne vin, sau câte o nevoie.
Norocului i-au pus nume cei bătrâni din lume;
Elu-i cela ce pre mulți cu amar să afume.
El sus, el coboară, el viiața rumpe,
Cu soțiia sa, vrémea, toate le surpe.
Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul.
Anii nu potu aduce ce aduce ceasul.
Numai mâini și cu aripi, și picioare n-are
Să nu poată sta într-un loc niciodinioare.
Vrémea încépe țările, vrémea le sfârșaște.
Îndelungate împărății vrémea primeneaște.
Vrémea petréce toate; nici o împărăție
Să stea în veci nu o lasă, nici o avuție
A trăi mult nu poate. Unde-s cei din lume
Mari împărați și vestiți? Acu de-abiia nume
Le-au rămas de povéste. Ei suntŭ cu primejdii
Trecuți. Cine ai lumii să lasă nădejdii?
Unde-s ai lumii împărați, unde ieste Xerxes,
Alixandru Machidon, unde-i Artaxers,
Avgust, Pompeiu și Chesar? Ei au luat lume,
Pre toți i-au stinsu cu vreme, ca pre niște spume.
Fost-au Țiros împărat, vestit cu războae,
Cu avére preste toți. Și multă nevoie
Au tras hândii și tătarii și Asiia toată.
Caută la ce l-au adus înșelătoarea roată:
Prinsu-l-au o fămée, i-au pus capul în sânge.
"Satură-te de moarte, Țiros, și te stinge
De vărsarea sângelui, o, oame înfocate,
Că de vrăjmășiia ta nici Ganghes poate
Cursul său să-l păzească". Așa jocuréște
Împărățiile lumii, așa le prăvăléște.
Nici voi, lumii înțelepții, cu filosofia
Hălăduiți ce lume, nici theologhia
V-au scutit de primejdii, sfinți părinți ai lumii,
Ce v-au adus la moarte amară pre unii.
Nime-lucruri pre voie de tot să nu crează
Nime-gréle, nădejde de tot să nu piarză,
Că Dumnezeu a vârstatu toate cu sorocul,
Au poruncitu la un loc să nu stea norocul.
Cursul lumii ați cercatu, lumea cursul vostru
Au tăiat. Așa iaste acum vacul nostru.
Niminea nu-i bun la lume, tuturor cu moarte
Plătéște osteneala, nedireaptă foarte
Pre toți, și nevinovați, ea le taie vacul.
O, vrăjmașă, hicleană, tu vinezi cu sacul.
Pre toți îi duci la moarte, pre mulți fără deală,
Pre mulți și fără vréme duci la aceasta cale.
Orice faci, fă și caută fârșitul cum vine.
Cine nu-l socotéște, nu petréce bine.
Fârșitul ori laudă, ori face ocară,
Multe începuturi dulci, fârșituri amară.
Fârșitul cine caută, vine la mărire,
Fapta nesocotită aduce pierire.
Moartea, vrăjmașă, într-un chip calcă toate casă,
Domnești și-mpărătești, pre mine nu lasă,
Pre bogați și săraci, cei frumoși și tare.
O, vrăjmașă, priietin ea pre nimeni n-are.
Naștem, murim, odată cu cei ce să tréce,
Cum n-ar fi fostu în véci daca să petréce.
Painjini suntu anii și zilele noastre.
Sfinți ingeri, ferice de viiața voastră.
Viețuim și viiața ieste neștiută
Și pănă la ce vréme iesta giuruită,
Așa ne poartă lumea, așa amăgéște.
Așa înșală, surpă și batjocuréște.
Fericită viiața făr de valuri multe,
Cu griji și neticneală avuțiia pute.
Viețuiți în ferice, carii mai puține
Griji purtați de-a lumii; voi lăcuiți bine.
Vacul nostru cu-mprumut dat în datorie;
Ceriul de gândurile noastre bate jocurie.

Epilog

Mulți au fostŭ și mulți suntem și mulți te așteaptă;
Lumea din primenéle nu să mai deșteaptă.
Orice ieste muritoriu cu vrémea să petréce,
Tréce vrémea și pre ai săi toți îi părăséște.
Cei ce acum petrécem, pomenim alții
Trecuți; de noi cu vréme vor pomeni alții.
Născându-ne, murim, murind ne facem cenușă.
Dintr-această lume trécem ca pentr-o ușă.
Astăzi mare și putérnic, cu multă mărire,
Mâine treci și te petreci cu mare măhnire.
În lut și în cenușă te prefaci, o, oame,
În viierme, după care te afli în putoare.
Ia aminte dară, o, oame, cine ești pe lume?
Ca o spumă plutitoare rămâi fără nume.
Una fapta, ce-ți rămâne, buna, te lățéște,
În ceriŭ cu fericie în véci te măréște.
4
Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 17 iunie 2015:
Ziua de mâine, eu sunt Ziua cea de ieri, care deja a fost și știe mai multe decât tine, deoarece zuia ta încă n-a sosit și poate să nu fie (pentru cineva), deoarece vine nitam-nisam stăpâna Moarte necruțătoare și-i cosește Viața omului nenorocit pe care a pus din timp ochii ei hapsâni. Și cu asta, basta! Adio, Viață! Și atunci, Ziulică de mâine, spune-mi, cine-i stăpânul Vieții?!
Dacă nu te-am convins, citește poemul filosofic “Viața lumii”, scris de cronicarul moldovean Miron Costin (n. 30 martie 1633 – d. 1691).
5
Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 17 iunie 2015:
Aș vrea și eu să fie altfel,
dar ce n-ai da și ce n-ai face,
Moartea e călăul (tiranul) Lumii.

Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook