Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nu e om, Kant. N-a reușit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lângă Kant.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
necunoscutNu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.

 

1
Traian Bănulescu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2013:
Petre Țuțea, unul din gânditorii de seamă ai României ultimilor ani.
2
Abramovici [din public] a spus pe 26 ianuarie 2013:
Tot respectul pentru
OMUL Țuțea,
căruia pușcăriile comuniste
i-au zdruncinat profund existența.

Dar și gândirea.

Demolarea totală
a filosofului Kant
(idolul lui Eminescu)
și înlocuirea lui
cu Badea Gheorghe
(care dă fuga la biserică,
de câte ori îl cheamă popa, cu clopotul)
mi se pare o mare exagerare patriotică
(specifică legionarismului, care nu a ezitat
să împuște oameni, pentru ideile lor),
și o nedreptate.

Dacă ar fi avut ocazia,
legionarii
l-ar fi asasinat și pe Kant
(târăndu-l de barbă, noaptea, prin pădure),
așa cum au procedat
cu gânditorul adevărat Nicolae Iorga
(pentru că se opunea,
și pe bună dreptate,
politicii prohitleriste a României).
3
Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 26 ianuarie 2013:
Iata ca si marii filozofi o mai dau in bara.Daca scriam eu, Girel Barbu sau Mihail Mataringa asta, aruncati cu comete dupa noi.Scuze pentru alaturarea persoanei mele, la numele mai sus mentionate.Nu inseamna ca ma compar cu dansii.
4
Aurica Popa [din public] a spus pe 3 ianuarie 2014:
Tot respectul pentru oameni ca Petre Tutea, unul dintre ganditorii de seama ai tarii.
5
Mihail Arin [din public] a spus pe 4 ianuarie 2014:
Domnilor!

Uite că s-a mai găsit
un român laureat al Premiului Nobel:
Badea Gheorghe clopotarul.

Deja avem cinci.
Dar trebuie să mai căutăm.

Iar Kant
(idolul lui Eminescu)
e un jeg nemțesc.

Ce rațiune pură?
Ce rațiune practică?

Kant nici măcar nu e om!

Ce teribilisme infantile
poate slobozi
un filozof,
după 13 ani de pușcărie.

Echilibrul psihic
al "marilor" gânditori români
lasă, uneori, de dorit.
6
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 4 ianuarie 2014:
Uite că am mai găsit un motiv,
pentru echilibrul unui callenge,
domnule Mihail!

Altfel, premiile Nobel,
pe care ni le oferim zilnic
unii altora, lasă uneori, de dorit! ...
7
daniel stanciu [din public] a spus pe 4 ianuarie 2014:
Kant nu era chiar "idolul" lui M. Eminovici. Sa zicem ca Immanuel era un filosof pe care Ipotesteanul il respecta. Admiratia (in care nu exista doar ratiune pura si ci emotie obscura) scriitorului moldav era insa confiscata de un alt filosof teuton, A. Schopenhauer.
Pe Tutea l-a lovit in puscarie nu doar pulanul gardienilor, ci si damblaua religioasa. Nu trebuie sa-l judecam prea aspru. In singuratatea celulii (penitenciare sau monahale) singurul tovaras de suferinta este Dumnezeu.
Dupa experienta spirituala a detentiei, Tutea a fost "inclinat" (in sens kantian) sa evalueze coeficientul de umanitate in functie de intensitatea si puritatea sentimentului religios. Or, e binecunoscut faptul ca Imm. Kant era adeptul unei religii bazate pe datorie (morala, nu comerciala ca in cazul a milioane de pseudocrestini) si nu pe sentiment. In optica lui Kant, Dumnezeu ne recompenseaza dupa respectul nostru fata de legea morala, nu dupa inclinatiile noastre etichetate de morala crestina drept "bune"(caritate, iubire de aproape etc.). Singura iubire cu adevarat crestina e cea contrara inclinatiei (iubirea fata de dusman). Esti dator sa vezi in cel care te asupreste, te jigneste, te persecuta etc. o persoana (o oglinda a divinitatii) si sa il tratezi cu respect. Iubirea recomandata de Kant e, daca se poate spune asa, o iubire impotriva inimii, care ne angajeaza fiinta noastra rationala, nu pe cea pasionala. Tutea desconsidera acesta iubire abstracta, inumana 9impersonala) propovaduita de filosoful de la Konigsberg. De aia zice despre Kant ca nu e om, ci un fel de automat moral. Daca acceptam premisa lui Tutea potrivit careia omul se defineste prin autenticitatea trairii sale religioase, atunci il putem suspecta pe Kant de un serios deficit de umanitate.
8
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 5 ianuarie 2014:
”Dar Badea Gheorghe, e laureat al premiului nobel”
Excepțional, domnule Petre Țuțea! Pentru că ați decretat acest edict, aș fi onorată să vreți să locuiți, măcar din când în când, aici, în cea mai confortabilă cămăruță, de sub buzunarul de la pieptul umilei dumeavoastră admiratoare ...!
9
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 5 ianuarie 2014:
”Uite că s-a mai găsit un român,
laureat al premiului Nobel”

Ce aveți cu badea Gheorghe,
domnule M. Arin?

Credeți dumneavoastră
că ar putea cineva,
chiar și cu bustul înțesat
de diplome, docențe și decorații,
să stea în fața unui simplu badea Gheorghe?

Poate badea Gheorghe
e momârlanul de pe vârful Rusu,
al Parângului dacic;
sau din Grădiștea Muncelului!

Sau poate e genialul Cârțan;
ori Glanetașu;
ori Nechifor!

Oare de ce nu puteți vedea
în badea Gheorghe,
prototipul rămânului?
Și nu pe cel care,
dezrădăcinat din cauza
unor nesătui ce i-au scormonit
cu nerușinare glia,
a devenit, fără voia sa,
acest, pe nedrept, controversat:
Gheorghe -”țăran-orășean”-
al nimănui ...!
10
Mihail Arin [din public] a spus pe 5 ianuarie 2014:
Mieluțo!

N-am nimic cu Badea Gheorghe!

Văd în el, așa cum spuneți,
prototipul românului,
cu chimir, oi mândre și cornute,
icoane, telemea, busuioc, caval, cai învățați,
necazuri, colectivizare, cojoc întors.
Îl văd semnnând cu greutate
o cerere redactată
de dascăl sau de popă.

A pierdut bani mulți la Caritas
dar încă mai speră.
Păstrează grijuliu chitanțele eliberate de Papa Stoica,
Arhanghelul Mântuitor al Săracilor.

Văd și mă plec
în fața acestaui tablou
de om chinuit,
care reprezintă strămoșii mei și,
parțial, pe mine în persoană.

Ce nu pot să văd
în Badea Gheorghe
este laureatul Premiului Nobel.
Că acest premiu
nu se acordă pentru
doine de jale zise din fluier,
nici pentru "ța, ța, ța, căpriță ța!"
Se acordă pentru
chimie, fizică, literatură,
medicină, economie, pace.

Am mare respect pentru
înțelepciunea populară
(folk-lore) a lui Badea Gheorghe,
care, asemenea lui Moș Nichifor Coțcariul
știe o mulțime de cimilituri, proverbe,
pilde biblice, bancuri, balade cu Toma Alimoș etc.

Dar să-l pun deasupra lui Immanuel Kant
(pilon forte al filosofiei acestei planete)
autorul unor lucrări fundamentale,
cu tot patriotismul de rigoare,
nu pot, doamnă.

Patetismele acestea ieftine
sunt condamnabile.

Idilizarea și idealizarea țăranului
e un clișeu vechi și păgubos.

În poezia bucolică, sămănătoristă
țăranii o țin numai în cântece și hore.

Când de fapt, mureau pe capete,
și ei și copiii lor, răpuși de molime,
de frig, de sărăcie, de alcool, sifilis,
din cauza alimentației proaste și a igienei precare.

Situația lui badea Gheorghe de azi
e la fel de grea, doamnă.

Iliescu i-a restituit cele două hectare
pe care nu are cu ce să le muncească,
Are grijă de nepoți, ai căror părinți
lucrează prin Spania sau Irlanda.
Ei îi trimit ceva euroi, are varză-n grădină,
șapte găini, cocoș, porc, teasc de struguri.
Scutură prunii cu sfințenie în fiecare vară,
are cazan de țuică, are și Biblie, desigur,
dar cu clopotele "se sincronizează"
fără mare convingere,
de Paști și la Crăciun...

În rest, are de toate,
și nevastă, și țiitoare,
are și televiziune prin cablu,
și-i înjură, alternativ,
când pe Ponta, când pe Băsescu.

Așa arată în realitate
Badea Gheorghe, doamnă...

Încetați să-l mai idealizați,
să-i mângâiați ignoranța,
dacă vreți să-l scoateți
din întunericul și marasmul
în care se scaldă de mii de ani.
11
daniel stanciu [din public] a spus pe 5 ianuarie 2014:
Iulia, ai dreptate in felul dumitale. Un intelectual cu bustul ticsit de diplome si cu servieta burdusita de medalii (sau invers) n-are putea "sa stea in fata" unui badea Gheorghe.
Sau mai bine zis, cu tot bustul lui n-are putea sa-i tina piept ciobanului mioritic. Intr-o confruntare barbateasca, "unu la unu", condeiul n-are nicio sansa in fata ciomagului. Badea Gheorghe nu e genial. E cel mult genital pana pe la 50 de ani. Dupa acesta varsta, cand toroipanul din nadragi isi pierde din vigoare, se sprijina intr-un ciomag de lemn si, privind la cerul instelat de deasupra lui (ca Kant - sic!) incepe sa debiteze pe tema trairii in armonie cu natura si a integrarii omului in circuitul cosmic. Ce sa-i faci? Cand nu te mai poti "integra" in spatii stramte, incepi sa le preferi pe celefoarte largi..
12
Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 5 ianuarie 2014:
Acest citat seamănă cu un joc al maturității în care rămîn urmele copilăriei.
13
Eduard Zalle [din public] a spus pe 5 ianuarie 2014:
Ce schimbare radicală de atitudine! Sau să fie un alt tertip? Cu dreapta mă-nchin, cu stânga îmi caut ochiul-agrafă...
14
Mihail Arin [din public] a spus pe 5 ianuarie 2014:
Raisa,

Să nu ne jucăm cu adjectivele!

Badea Cîrțan nu a fost genial.
Nu a lăsat în urmă opere de geniu.
Geniul implică, totuși, creație.

A fost un patriot adevărat,
adică un om simplu și cinstit
cu mare dragoste de țară.

Dar expedițile lui, pe jos,
în opinci, până la Roma,
pentru a-i convinge pe mâncătorii
de spaghetti că suntem neam cu ei
sunt forțate și aproape umilitoare.

Italienilor
le place să ne vadă
așa cum îi vedeau romanii pe daci,
așa cum i-au și reprezentat pe Columnă:
barbari nebărbieriți, îngenuncheați, în lanțuri.

Latinitatea noastră este deranjantă
pentru inventatorii macaroanelor.
Nimeni nu e încântat
când îl caută insistent o rudă săracă.

Iar Glanetașul cel tânăr,
Ion, lacom, egoist și depravat,
grosolan, lipsit de sentimente,
este departe de a fi
un personaj pozitiv.

Sincronizarea cu clopotele
îl lăsa rece.

S-a însurat pentru pământ,
după care
s-a dat la nevasta aproapelui.

În final a primit ceea ce căuta,
adică o sapă în cap.

Cu astfel de arhetipuri
vrei să-l dărâmi
pe Immanuel Kant?
15
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 6 ianuarie 2014:
Domnule M. Arin

Știu cu ce se mănâncă evoluția omenirii:
fiecare dintre noi știm precis dacă
și cu ce am contribuit!

De asemenea, am avut privilegiul
să studiez psihologia și personalitatea
tipului de individ, numit țăran;
m-am confruntat din plin cu fața sa urâtă:
e om, ca toți oamenii!

Nici mai bun, nici mai rău
decât mine sau dumneavoastră!

Iar istoria i-o cunosc perfect!

Însă, dincolo de condiția sa nefericită,
de statutul sortit (?) de ”mii de ani”
și de păcatele pe care, cu generozitate,
binevoiți a i le pune în cârcă (!),
omiteți (habar n-am de ce ) un mic amănunt:
stăruința badelui de a dona domniei voastre,
sudoarea chivernisită în modestul său ”chimir”!

El, ”Moș Nichifor Coțcariul”
–profanul, urgisitul, necioplitul-
v-a alungat de lângă el (naivul) și v-a trimis la școală,
pentru ca dumneavoastră (moștenitorul său),
să nu mai semnați o cerere scrisă de popă!
Ci să redactați cu propria mână
un ”Moromeții”, un ”Desculț”, un ”Ion”!

Sau să vă aduceți, iată, un aport prețios,
la revendicarea limbii maicesi!
Adică, să-l scoateți din ”întunericul și marasmul
în care se scaldă (de mii de ani!) ...!

Despre acel ”badea Gheorghe” vorbesc eu, domnule!
Iar cugetul domniei voastre
ar trebui să-i recunoască, necondiționat,
Nobelul Sacrificiului propriu,
întru progresul umanității!

Nu-l idealizez, domnule! Îl apăr!
Și nu cred că n-ați înțeles asta!
Îngăduiți-mi să sper ...!

Domnule M. Arin ...!
16
Mihail Arin [din public] a spus pe 6 ianuarie 2014:
Ah, doamnă!

Dacă eu aș fi Fundația Nobel
v-aș urma sfatul:
l-aș premia pe Badea Gheorghe
mai întâi,
apoi pe Danilo, pe Dvoastră, pe Girel.
Ba aș păstra un premiu și pentru mine!
Ultimul, cu voia Dvoastră...

Din păcate,
nordicii sunt reci,
nu rezonează cu sentimentalismele
și patetismele noastre.

Ce a făcut Badea Gheorghe
au făcut și mai fac încă
țăranii de pe toată planeta.

Să nu credeți că ai noștri sunt
mai breji!

Să nu credeți că Badea Gheorghe
este peste standardele morale
ale țăranilor din alte state.

În deceniul în care Rebreanu publica "Ion",
Wladislaw Reymont publica "Țăranii",
având o temă apropiată
(o frescă a satului polonez,
însă nu una idealistă, ci de un realism
zdrobitor, tarat, aproape patologic)
Boryna (un Moș Gheorghe leșesc)
ia Premiul Nobel,
prin pana, dar și prin relațiile Autorului.
(după mine Rebreanu, care și el insistă pe latura patologică
e mult mai profund)

E singurul mod în care Moș Gheorghe poate lua premiul Nobel.
Animat și acționat de un scriitor genial.
Un astfel de scriitor a fost Preda.
Dar pe Moromete
îl strâng de gât baierile cenzurii.
În ditamai cartea (scrisă cu măiestrie supremă)
nu apar cuvintele "rusi", "colhoz" etc.
S-ar părea că n-au auzit de rusi, nici Ilie, nici Nilă, nici Achim.

Nu de Premiul Nobel are nevoie Moș Gheorghe, Doamnă!
Și nici de apărători patetici.
Are nevoie de o forță politică,
în măsura să-l scoată din starea de "rob" al pământului
și să facă din el măcar un fermier prosper.

E timpul să treacă la opinci Addidas,
stimată Doamnă...
17
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 6 ianuarie 2014:
Aaah, domnule M. Arin,

Acum înțeleg: aveți adidași de vânzare
și n-aveți cui să-i vindeți!
Păi de ce nu spuneți așa, domnul meu?

Eu crezui că vreți să-i dați brânci bădiții
cătră oarece universuri 'nalte;
să-și scrântească cerebelu'
cu ăle kantetisme, ensteinisme, beethovenisme grele!
Doar-doar s-o mai rupe și el de manelisme!
Că, altfel, stă bine cu celularele, interneturile
și-alte zaiafeturi de-astea! E modern badea, stimate domn!

Mă speriarăți rău, domnule!
Da nu-i bai, bine c-o lămurirăm și pe-asta!

Rob, ziceți? Acu, cine e patetic?
”Rob” ... Unde-ați mai văzut sămânța asta, sir?
Ziceți-mi, c-o-nghit mintenaș!

Văd că mă nominalizarăți la Nobel!
Mulțam fain! Da' de ce vă supărarăți pe mine!
Păi simții eu că nu-i a bună,
cu-atâtea nobeluri de-mpărțit!

O zi bună (că e 6), prieten ocoș de la Strei!

Mieluța de pe Streiul Breti!
18
Mihail Arin [din public] a spus pe 6 ianuarie 2014:
Doamnă,

Cămara intelectuală
a lui Badea Gheorghe
(luat ca măsură etalon)
nu e foarte încăpătoare.
N-are rost să-l vârâți acolo
pe Ludwik van B.
Abia încape acolo ceva muzică populară,
și solistul Nicolae Guță.

Să fim realiști
Nici Kant și nici Einstein
nu pot fi cazați
în acareturile lui Badea Gheorghe
(ca să nu mai vorbim de cele ale lui Badea Mircea!)

El trebuie ajutat
să devină fermier,
adică un țăran eficient
al prezentului.

De aceea vreau
să-i schimb încălțările.

Opinca e perimată, Doamnă.
Și foarte incomodă.
În trecutul îndepărtat,
toți țăranii Europei
au purtat opinci.

Azi ele pot fi regăsite
doar pe scenele folclorului românesc,
în lumea lui dri, dri, dri
și tra, la, la!

Folclor au și ceilalți.
Dar dansează în cizme, ghete, botine etc
Doar puii de daci au rămas la opincă
Că așa sunt încălțați cei de pe Columnă.

Eu am purtat opinci, doamnă.
E cea mai primitivă încălțare posibilă.
O bucată de piele tăbăcită,
legată de picior cu niște curele.
Faci trei pași prin noroi
și deja simți apa străbună
cum îți udă obielele,
adică tradiționalii ciorapi.

De aceea vreau să-l încalț
pe Badea
cu opinci etanșe,
marca Leonard.

Va merge mai comod,
va fi mai ferit de reumatism.

Și nu va pierde nimic
singurul tezaur rămas:
cel folcloric.
19
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 6 ianuarie 2014:
Sssst! Mai încet, domnule!
că-l treziți pe Badea Mircea,
care sforăiește la ora asta!

Și când v-o arăta el, dragul de el,
bicepșii lui forțoși,
da’ când și-o da drumu’
și la limbulița lui elevată,
nu știu, zău, pe unde mai scoateți
cămeșa cea românească
a lui Moș Gheorghe al nostru!

O să zică, numaidecât,
că adidașii dumneavoastră
să brodesc mai bine cu fustița scoțiană,
cu care, să primeni la Londra,
cu Gâdele nostru național
și cu Ursu carpatin, laolaltă!

Și-o să plângeți iar după costumu' românesc;
și-o să ziceți iar că țăranu nost
s-a dus pe apa ... Dâmboviții!

Și dacă, însuși Mircea mână-n luptă
și-și pune pe el și penele cele de cucoș
cu care s-a prostituat
acu un an în fața națiunii române,
păi atuncica ... port național, adio...!

Adio cămeșă, adio brâu, adio ițari!
Că de opinci ziceați că scăparăm!

Atuncica, chiar ne linserăm pe bot
de Nobelul lui Badea Gheorghe, clopotarul!

Vaai, domnule Mihail cel Arin ...!
Ce ne fu dat să kantinicim!
20
daniel stanciu [din public] a spus pe 6 ianuarie 2014:
Mariner, primesc premiul ala "Nobil" al tau cu o conditie. Sa organizezi o ceremonie restransa (pe Maracana de ex.) in care sa imi prilejuiesti ocazia sa imi exprim declarativ la microfoane (vreo 50 jumate in forma de inima si jumate in forma de delta) gratitudinea si prinosul de recunostinta lu' mama lu' Stefan cel Mare (pare-mi-se ca o chema Dambovita sau Ialomita daca nu chiar Slibovita, oricum avea un nume curgator). Dumneai m-a inspirat in prodigioasa mea inactivitate literara, fiind, ca sa zic asa, o candela calauzitoare. EA, care a pus mai presus de iubirea de mama, "ubirea" de tzara. Te intreb pe matale retoric si te rog sa-mi raspunzi: Ce poate fi mai inaltator? Sa stii ca daca te inalti cam pe la 5 km de sol si n-ai binoclu la indemana, Romania chiar e o tara frumoasa. Ei si nu mai ei ii dedic vasta si inexistenta mea opera literara. Romania te "ubesc"! Stai asa sa arunci ciuingamul sa te pup pe crestet! Ca dulce mai esti, hotomanco, vorba lui Eminescu!
21
Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 6 ianuarie 2014:
Nu vezi Mariner c-o da cotita doamna Iulia? Il scoate usor-usor din ecuatie
pe Badea Gheorghe, si-l introduce in schema pe Mircea Badea.

Doamna, o zi quentinizati, a doua zi kantiniciti!

Vorba 'proverbului': Ozzy Osbourne, o zi nu!
22
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 7 ianuarie 2014:
Sir, mai am dreptul la un discurs,
că dumneavoastră făcurăți două-ntr-unul!

Îmi blamarăți clientul, sir! Pe Ion!

Mult prea stimatul Petre Țuțea
cică, el -Kant- nu e om!

Ba e, maestre! Eu nu fusăi!

Și mă decisăi să mă mărturisesc:

La ora de limba rămână,
la un test -”Proces în instanță”-
primii sarcina să-l apăr pe Ion!

Eu! Să-l apăr eu pe viclean,
șarlatan, potlogar, criminal!

Sorry!

Da' profesoara mă converti: că cică, bietul Ion
(adică Gheorghe clopotarul lui Țuțea),
are circumsatanțe atenuante că, cică
scopul scuză mijloacele, că iubirea de glie
glasul pământului, bla, bla, bla!)

Păi, eu, când mă văzui cu patalamaua la mână,
adicătelea ”avocat al apărării”, ce mai,
lăsai garda și, cu un extaz celest, inexorabil,
îl apărai pe coțcar!

Așa că, mă iartă, Doamne,
că, împotriva vrutului meu,
îl apărai pe păcătosul de Ion!

Ion, care-și oropsi femeia
ce i se dete cu pământ cu tot,
și pe urmă, ingrat, preacurvi!

E, acum sunteți mulțumit, sir?

Raisa, mieluța care (căreia),
”de trei zile-n coace,
gura nu-i mai tace”!

Și Iulia!
Care sărută cu venerație
opincile cărora, copilandru,
le-ncercarăți statornicia!

Și pe cele ale bunului dunărean (mă-nșel?)
al domniei voastre!

Și pe cele ale străbunului ei,
tot dunărean (de Turnu măgurele)!
23
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 8 ianuarie 2014:
Domnule Mihail Arin!
Maestro!

Încă mai sunt aici, eu, ”confuza”
și ”patetica” parteneră de dialog,
de pe această scenă
a Citatepediei!

Dar dumneavoastră, fără să știți, răsuciți cuțitul în rană!

Căci, tot ce susțineți este o realitate cruntă din, iată,
lașitatea-mi de a se zburli la țața Leana
de la radio-șanț, care ne așteaptă
de la slujbă, în weeckend,
pe noi -”bagabonzii” de la oraș–
să-i dăm și ei material săditor,
din mica noastră răsadniță!

Și, ca să fie tacâmul intact și complet,
tăbără pe gardul meu și-l distruge,
ca să-mi șterpelească fructele
și florile mele dragi!

Mie,
”putoarea” de la bloc!

În loc să-și umple
propria grădină!

Știu, domnul meu,
poate mai bine decât domnia voastră,
ce s-a ales de floarea țărănimii române!

Știu și mă doare!
Și scâncește amarnic,
umilința neputinței mele!

Dar ștacheta pe care, pe drept, o invocați,
trebuia ridicată demult, bunul meu domn!
Înainte de abandon, de tăierea propriei crăci,
de scoaterea rădăcinilor și azvârlirea la foc a pomului!

Ne-am înfipt securea în livezi și-acum culegem merele altora!
Ne-am lăsat de izbeliște părinții și copiii, ca să-i îngrijim pe-ai altora!
Cine să calce mai departe prin apă, încălțat cu sănătoșii dumneavoastră adidași?!

Mă doare!
E dureros și de nesuportat!

Dar, pe de altă parte, consimt repercursiunile sudorii,
al opincilor, al sapei ruginite și al cailor pe care
-vai- rămași neeficienți, sălbăticia
lui Badea Gheorghe Clopotarul,
cu biciul său cel primitiv
și cu pumnul vulgar,
îi nimicește fără milă!

Pe ei, adevărații robi ai pământului!

Acesta este adevărul meu,
domnule M. Arin!

Citatepedia ar putea fi, așa cum am spus mereu,
un totem de meditație, al românilor alungați
în lumea potrivnică, în care, iată,
ne încăpățânăm a rămâne!

Vă mulțumesc pentru valsul fascinant
-”Badea Gheorghe Clopotarul”-
pe muzica genialului Kant!

Am visat această clipă
și ea a venit!

Sunt fericită!

Veniți înapoi, aveți mult de dat
acestui site!

Mieluța de pe Strei, n-a vrut niciodată,
nimic altceva de la dl. M. Arin,
ci doar atât: să fiți mereu,
așa cum ați fost acum!

Cineva trebuie să ne recunoască
trecerea prin această lume!

Și, nu prea m-am prins de ce dar,
capra cea râioasă are melicul
să se arunce pe mine,
și să mă constrângă
să dau Nobelul!

Poate fiindcă, vorba amabilă a cuiva de pe-aici,
mă identific prea mult cu amărâta asta de țară,
în care (habar n-am de ce), Dumnezeu,
catadicsi să-mi chivernisească,
într-un spațiu prea limitat,
un surogat de fericire
destructibilă;

Să-mi insinueze un degetar minuscul de oxigen
și, încă, să repartizeze existenței mele
chintale întregi de suferință!

Recunosc:
mi-a fost drag să vă provoc
la acest șlam, în care, particulele de minereu
-apărarea badelui- sunt prea silfide, pentru a fi realcătuite!

Recunosc:
mi-a fost drag să concurez alături de M. Arin,
la ”Roland Garosul ” Citatepediei
și, cum stă bine campionului,
dumneavoastră ați câștigat,
ghem după ghem!

”Învingătorul ia totul”, a zis odată,
cineva de pe-aici!

Vă stimez!

Și cred că,
percepția, adesea nărăvașă,
poate complini adevărata valoare
a omului, a vieții și a frumuseții pe Pământ!

Maestro!
Domnule Mihail Arin!
24
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 9 ianuarie 2014:
Ce faceți domnule Alex? Vreți să încercați vârful opincii pe gâtlejul delicat al porumbelului?
”Ziua Mondială a păcii” dumneavoastră a trecut, nu-i așa?
Poate ați călcat, din greșeală, într-o băltoacă făcută de boii lui Moș Gheorghe Clopotarul și v-ați udat obielele! Vedeți că, eu am făcut, ceva mai sus, o reclamă la adidași! Să vă trimit o pereche?

Sau poate, oți fi vrut doar, să-mi bateți pe umăr cavalerul, să vă împrumute partenera pentru un Stretching! La vals, nu se permite acest gest, oricât de nerăbdător ați fi! Trebuie să așteptați!

Ia-uite! Am trecut la ”perorații”, vorba cuiva de pe-aici!

Nu aveți nevoie de subterfugii, domnule Alex! Puteți să veniți oricând către mine: am primenit puntea cu orhidee dar, teamă mi-e că le veți călca iarăși, în picioare!
25
Gabriel Mimler [din public] a spus pe 12 august 2014:
Cu toata incarcatura emotionala a discutiei, tema citatului se pare ca a trecut in plan tertiar. Ca daca tot ne dam cu parerea, sa avem grija sa nu ne dam cu ea in cap.Voita comparatie a lui Tutea se vrea provocatoarea, este ca si cum ar pune prin contrast doua culori in evidenta, un verde peste rosu, decupeaza bine culorile.Inaninte de a decreta suveran sentinte, ar fi poate cazul sa analizam contextul in care foloseste Tutea termenul om. Doar in paradigma hristica are sens ceea ce spune Tutea.Pentru ca este und domeniu experimental, cei care adora ratiunea se vor multumi sa priveasca spectacolul verbal Tutea, comentand, fara a avea acces la lumea din spatele cuvantului, cea a trairii.Si un lucru nu imi scapa, ca si comentariile nu se distanteaza de Zeitgeist, ceea ce este en vogue este promovat, ceea ce in mod propagandistic a cazut in dizgratie este dezavuat.Toata aceasta conforma aliniere la prezent este un impediment in a incerca sa intram in illo tempore, vorba altui filozof suspectat de fundamentalism, Mircea Eliade, probabil ca si acest citat va fi atacat pentru ca, nu-i asa, persona non-grata nu respecta politcal corectness.Rusine!

Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

Cineva are nevoie de răspunsul tău: Este considerată contracepția un păcat în creștinism? Dacă da, de ce? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!