Platon nu a inventat atenieni cu tot cu numele, familiile şi rudele lor; el a scris despre oameni reali – unii încă trăiau şi erau activi în Atena –, oameni cu reputaţii, familii, vecini şi afilieri politice, oameni care apar şi în alte mărturii istorice: ridiculizaţi în comedii, chemaţi ca martori, aleşi în funcţii, vânduţi, căsătorindu-se, cumpărând proprietăţi, călătorind, murind. Societatea din vremea lui Socrate nu era făcută doar din instituţii şi ideologii, ci era compusă din oameni reali, indivizi prinşi în ochiurile unei reţele de relaţii familiale, sociale şi politice, fără de care înţelegerea dialogurilor lui Platon ar fi denaturată.

Debra Nails în Oamenii lui Platon. O prosopografie a lui Platon şi a altor Socratici (2008)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!