În întâmpinarea muzei

moto:
Îmi place şi mie siesta
Luleua, cafeaua, nevasta
Dar mă deprimă ideea aceasta:
Să fiu cel mai urât din oraşul acesta!
---------------------------------

Nu te duce astăzi nicăieri
Stai acas' că vine muza
Singură şi fără călăuza
Ce-a plecat spre Babilon, de ieri

Dac-o-ntâmpini în fiord
Ai onoarea, primul pas
Ca busola, acul de compas
Îndreptat întruna către nord

Fiecare noapte aurora
Te invită pururi să citeşti
Clasicii pe care nu-i iubeşti
Fără să mai ştii, cât este ora

Başca vremea, gloria şi felul
Cum rămâne lanul treierat
Grija pentru banii de arat
N-ar putea să-mi micşoreze zelul

Vorbesc unii cu emfază
Că le-ar ţine companie
Un fel de muzo-manie
Dar se-mpleticesc în frază

Decât să ţin un discurs
Ici sau colo vulnerabil,
Mai bine mă urc în dirijabil
Şi se-adună lumea ca la urs

Şi vă fac la toţi bezele
Ca la nişte rude de-ale mele
Care m-au poftit să nu poftesc
Brazdă din ogorul părintesc!

Albe nopţile mai lungi
Desenează cu tot greul
Până-n zori când, iese curcubeul
O reţea de cearcăne şi dungi

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!