Iulie, dar nu oricare
moto:
Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit
Cravașa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit
---------------------------
La fereastra dinspre stradă
Uliță voiam să zic
Coborâse luna în ogradă
Mesageri din Carul mic
Pe la două, poate trei
Lumina ca o făclie
Ceasul meu de insomnie
Liniștea de pe alei
Era vis sau numai vrajă?
Aerul plutea ușor
Am rămas uimit de strajă
Și mi se părea că mor
Merele din crengi, necoapte
Coborau ca la un semn
Fără nici un fel de șoapte
Ca mânate de-un îndemn
Păream singuri pe planetă
Întâlniri de gradul zero
Că și steaua mea din cer, o
Presimțeam ca o cometă
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre planete
- poezii despre moarte
- poezii despre mere
- poezii despre insomnie
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.