Din inimă
în foșnetul de cifre să dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.
"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.
tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.
n-am vrut să știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.
întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând să îți iubești vrerea.
azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept să vină
să-mi dăruiască partea de care-mi este dor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre scrisori
- poezii despre prezent
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Adina-Cristinela Ghinescu [autorul] a spus pe 13 iulie 2016: |
Versiunea audio-video la această poezie: |
2 Adina-Cristinela Ghinescu [autorul] a spus pe 20 mai 2017: |
▲Adina-Cristinela Ghinescu - Din inimă (audio) 2017 |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.