Ananghie

cerul este mult prea scund,
cand ajungi la ananghie
nu ascunde ce ai facut
toata lumea o va stie

va ploua mereu, mereu,
pe strazile unde pasesti,
gandeste-te mult prea bine,
cine-ai fost si cine esti,

chiar de nimeni nu-ti mai pasa,
nici de oameni, de sentimente,
traiesti o viata, monotona,
cu esecuri si durere

ai ales sa fii bogat,
gonindu-ti fericirea,
te pierzi incet, ca s-un ecou,
pierzandu-ti omenia

traiesti in cercul tau inchis,
fara raze de lumina,
nimeni nu te intelege,
tu esti singurul de vina,

gandeste-te macar o clipa,
nu vei trai o vesnicie,
ai sa zbori ca s-o frunza,
nimeni lume n-a s-o stie

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Votează! | Copiază!