Teiul

Era un tei frumos in curtea scolii,
Ce plin de flori si viata stralucea,
In primavara de dupa decembrie,
Acel decembrie trist ce renastea.

Credeam atunci, cu-atatia ani in urma,
Ca visele desarte au plecat,
Spuneam sperantei:"Vino, esti primita,
Te-am asteptat un timp indelungat".

In primavara, dupa acel decembrie,
In gand cu aripi si iubire-n noi,
Il regaseam pe Dumnezeu din ceruri,
Stergeam din minte anii tristi si goi.

A fost o clipa, la-nceput de drum,
Cand fauream din nou un ideal,
Cand galbenul din flori si albastrul boltii,
Ne ridicau incet, pe vertical.

Acum, din teiul falnic de atunci,
Un ciot stingher ramas-a-n peisaj...

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Votează! | Copiază!