| daniel stanciu [din public] a spus pe 29 februarie 2012: |
| si cum ar arata o incordare neintrerupta a nepasarii? In afara de atitudinea lui Dumnezeu fatza de noi? |
| M. Arin [din public] a spus pe 29 februarie 2012: |
Deși a evitat constant
jocurile de cuvinte,
Lec a exploatat eficient
polisemia cuvintelor.
Multe din aforismele lui
sunt greu traductibile;
necesită traducători de mare finețe.
Se pare că aforismul de mai sus
n-a avut acest noroc.
Eu înțeleg că indiferența
mereu încordată
(deci sensibilă la factori exteriori)
nu mai este indiferență,
e mai degrabă implicare. |
| iulia mirancea [din public] a spus pe 1 martie 2012: |
| Comentarii de nota 10! Eu nu mă bag! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 1 martie 2012: |
| Lasati-ma pe mine, doamna sa ma bag. Lec vrea sa zica si aproape ca reuseste: "Exista in indiferenta o incordare necontenita." E un avertisment adresat opresorilor: in aparenta lipsa de reactie a cetatenilor (indiferenta) exista o manie care mocnete si care asteapta prilejul sa rabufneasca. Aforismul e bunicel. Sensul e deci inversa fata de cel pe care il desluseste preopinentul meu. NU iincordarea genereaza o indiferenta fatza de factorii exteriori, ci indiferenta eeste o focalizare continua pe un factor (regimul represiv). |
| M. Arin [din public] a spus pe 1 martie 2012: |
Băgați-vă,
dar pe ușa care trebuie
Văd că maniera de a cugeta
pripit
persistă și în comentarii.
Eu n-am spus că
"încordarea generează o indiferență
față de factorii exteriori"
O asemenea prostie n-aș spune niciodată.
Dimpotrivă:
Am scris că
indiferența mereu încordată
denotă sensibilitate față de factorii exteriori
deci își pierde sensul primar de "indiferență"
(insensibilitate la orice).
Se transformă în implicare,
adică în non-indiferență.
Vreți ceva și mai clar?
Definiția indiferenței,
ca o "focalizare continuă pe regimul represiv"
mi se pare puțin ciudată.
Aforismul acesta nu este politic.
Se referă mai degrabă
la relațiile interumane.
Însă aforismele "bunicele"
au darul
de a conduce la mai multe interpretări,
care, departe de a se exclude,
se pot completa armonios.
Pace și prietenie! |
| Julia Costinaș [din public] a spus pe 1 martie 2012: |
| "Eu nu mă bag", păi sunteți deja. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 1 martie 2012: |
| Dar ce e aia: "indiferenta mereu incordata" stimate domn? (am citit interpretarea dvs. initiala si mi-am inchipuit cu mintea mea formatata aristotelic ca e o greseala)? Daca sunt cu adevarat indiferent sunt detasat, nu incordat. Indiferenta poate fi, in schimb, simptomul unei incordari launtrice. E acalmia care prevesteste furtuna. Parerea mea e ca acest citat nu se refera la relatiile interumane. Daca ar fi asa bunicel, e deja un calificativ care denota o mare clementa. |
| M. Arin [din public] a spus pe 1 martie 2012: |
Mă întrebați ce este
"indiferența mereu încordată"?
V-am mai spus,
dar mintea Dv. formată aristotelic
nu vrea să accepte.
Este o indiferență falsă,
declarativă, o non-indiferență.
Vă dau un exemplu,
într-un limbaj mai frust,
deci mai accesibil.
Ați sris de n ori
că vă doare-n pix
de părerile mele
de linqvist
și șofer pe basculantă.
Altfel spus,
eul meu vă e complet indiferent.
Și totuși,
vă simt "mereu încordat",
răspundeți constant
la comentariile mele stupide.
Sunt pentru Dv. un factor exterior
care vă enervează,
adică vă sensibilizează negativ.
Altfel spus,
în ciuda declarațiilor Dv de indiferență,
opiniile mele de șofer cu masterate și doctorate
nu vă sunt indiferente.
Apoi,
v-am mai spus.
Traducerea nu e cea mai fericită.
Am putea discuta pe varianta în olandeză,
dar mă tem că voi vorbi singur.
Așa că mi-e mai simplu
să vă dau dreptate.
Citatul nu se referă la relațiile interumane,
ci la "guvernul opresiv".
Dar să știți că și politica
este o formă de manifestare
a relațiilor interumane.
Mulțumesc,
în numele lui Lec,
pentru sentința
de "bunișor".
Sunteți un judecător aspru
(cu alții, nu cu Dv.).
Poate ne atașați și atestatul
în baza căruia profesați meseria
de judecător. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 2 martie 2012: |
Sunt total indiferent la opiniile dvs. despre ce/cum scriu, dar sunt extrem de irascibil la limbajul pe care il utilizati in exprimarea acestor opinii. Deci, ma deranjeaza forma discursului dvs., nu fondul. Asadar, e o indiferenta pe un anumit nivel de interactiune umana, nu si in registrul politetii. Titlurile universitare nu-mi spun absolut nimic si nici premiile literare (cat le mai stimati, cat le invocati ca pe sfintele moaste! Ce mai sunteti simpatic!) Eu sunt un ins sensibil la mitocanie. Sunt un delicat, d-le. Un mojic subtire. Dvs. nu sunteti subtire. O fi brevetat Lec si ideea asta? Il pastisez iar? X este un imbecil cult. Eu nu ca el. Cult..
PS: 1) Daca sensul e cel identificat de dvs. ideea nu e noua. Indiferenta declarata (si afisata) ascunde o continua incordare (iritare) . E un truism in psihologie. Ce reiese de aici? Ca un aforism bun poate sa exprime o idee cunoscuta intr-un mod inedit. E greu sa gasesti idei noi la Lec. Vei gasi, insa exprimari frapante, de efect. Posibil sa fi fost si asta un joc de cuvinte. Bazat pe omonimie. Din punct de vedere intelectual si tehnic (literar) nu e nicio diferenta intre jocul de acest fel si cel intemeiat pe paronimie (de ex. a reprezenta pe cineva si a da o reprezentatie). Singura conditie e ca textul sa-si atinga scopul. Sa exprime in mod insolit o idee. Cand se substituie ideii atunci e un gablont intelectual si atat, un numar de cabotinism.
2) Distinctia politica/ relatii interumane dvs. ati introdus-o. Recititi-va comentariul precedent. Stiu si eu ca politica e o specie de relatie interumana. Am o minte formatata (nu formata) aristotelic.
A propos de judecator: care a fost procedeul folosit de dvs. in evaluarea panseurilor mele? Simplu si sovietic: pe cele bazate de exprimarea unei idei stiute intr-o maniera insolita le-ati reprosat desuetudinea ideii, pe cele bazate pe dezvoltarea unei idei (cugetari), le-ati demascat bla-blau-urile (lipsa de concizie). Si mi l-ati dat pe Ciorna drept exemplu de laconism.... V-am spus: nu ma gasati intelectual. nu prea aveti cum. Singurul lucru care ma scoate din pepeni este mojicia. |
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a