Cântec despre Dumnezeu ascuns (fragment)
I. Țărmuri pline de liniște
Îndepărtatele țărmuri ale liniștii încep chiar dincolo de prag.
Nu vei zbura pe acolo, precum o pasăre.
Trebuie să te oprești și să privești mai profund, tot mai profund,
până vei reuși să-ți desprinzi sufletul de adâncuri.
Acolo de priviri verdeața nu se mai satură,
și nu se mai întorc ochii legați.
Ai crezut că viața te va ascunde de cealaltă Viață
în străfunduri adânci.
Din acel torent - să știi - că nu e întoarcere.
Cuprins de tainica frumusețe a veșniciei!
Să reziști și iar să reziști. Să nu întrerupi zborul umbrelor,
numai să reziști tot mai simplu și tot mai clar.
În răstimp mereu vei ceda în fața Cuiva, ce de acolo vine
închizând după sine discret ușa odăii mici -
care mergând își îmblânzește pasul
- și atinge această liniște cel mai profund.
poezie clasică de Papa Ioan Paul al II-lea din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre frumusețe