Amintire, floare scuturată...
Amintire, floare scuturată,
Pe poteca anilor pustii
Cât mă doare aroma ta uscată
Azi, când sunt lipsit de bucurii!
Anotimpuri zboară peste mine
- Fiecare cu parfumul său
Însă, ce-ar putea schimba în bine
Într-un veac uitat de Dumnezeu?
Între-un vis și-o deznădejde cruntă
Tot în amintiri mă regăsesc...
Când sprânceana serii se încruntă
Doar singurătatea o iubesc.
Glasul ploii, murmurând spre seară,
Printre muguri cu miros curat
Ca un cântec dulce mă-nfioară
Și-mi evocă clipe de altădat'.
Amintire, floare scuturată
Pe uitarea unui veac pustiu
Mult mă doare-aroma ta uscată
Azi, când pentru vise-i prea târ
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre amintiri
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre sprâncene
- poezii despre singurătate
- poezii despre schimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?