La fotbal, la Chefereu - poezie în grai bănățean
Ieri, la bertu Gugulanu, stând așa, la una mică,
Iaca, șine crez' că vine?
Dracu gol dă Ghițulică.
S-așăză șî el la masă ș-uice-așa, dîintr-un nimic
Înșepu să zdrăngănească la un capăt de băgic:
-Haida, haida Chefereu! își trânci pă jios cășiula,
Astăz vrem să-i baț' pă ășcia barem cu vro Șapce-Nula.
-Șe-i cu cine?!-l întrăbai, zbieri ca bou la căsap
Du-ce la Jăbel năpoi, să ce cauce pî la cap.
-Hai măi nano, c-am sărit măi-năince poarta școlii,
Că-i meci: Chefereu nostru cu ștudențî dî la Poli.
Șe să fași, ce puni cu prostu?! Făr-o vorbă m-am șî dus,
N-apucai să fac niși plata că mă luă măido pe sus.
Ș-apăi mă băgă nepotu pîn butoara dî la gard
Dă-m venea d-așa rușine ca tășiunili să ard.
Când colo, potop de lume
N-am văzut atâța, baș,
Numa pî la Sfântu Gheorghe, la negeia dîn Oraș.
Șî-ncepură, frace, jiocu!
Parc-erau cuprinș dă drași
C-alergau dup-o surducă douăzăși dă tolomași.
Lilă-n dunji cu picățăle erau ăi dîn Cimișoara
Iar a noșcii, înfloraț, cum îs prunii primăvara.
Io n-am prișeput, mă frace: cum surduca o-ajiunjeau
Nu ț-o luau, ba chiar în șiudă cu pișioru-n ea dăgeau!.
Dăgea unu, dăgea altu
Mă miram d-așa prostie
Șî-i spusăi lu Ghițulică: -Io mă pro-ntorc la răchie!
Că nu-mi plașie jiocul ăsta, fir-ar forma lor clonțoasă!
Tot măi bine îi la bert cu uiejili pă masă.
-Uico, stai nu te prostî! Mă luă atunși, copilu
Și-mi criși în cîcea vorbe, dă fotbal cam care-i șpilu.
Șică d-aia bat surduca, să le baje gol în poartă
Ș-ăla-n negru nu îi popă, ăla-i pus ca să-i dăspartă.
Iar d-aud cumva: Haut, haut! nu-i vrun câne care zbiară,
Haut îi când beșica albă vre să iesă pân-afară.
M-așăzai la loc pă trepce, findcă să-ndârjîsă jiocu,
Să-ndîrjîsă șî nepotu suduindu-le nărocu.
Dup-o vreme,-un cheferist subțîrel prăcum un fus
Proțăpi surduca-n ață dă săriră toț în sus.
Să țucau de numa-numa
Ghiță-și azvîrli cășiula:
-Uico, șe ce miri ca prostu, doar conduși cu Unu-Nula!
Zvîrle-ț păstă cap cășiula, bucură-ce, du-ce bolii,
Dă nu vrei să iei bătaie, c-ășcia cred că țîni cu Poli!
Șe să fac? Sării dodată ca dăscîncicu-n giochi
Șî numa-l aud pe unu: -Aoleu, m-ai scos un ochi!
-Tași odată, gură spartă, nu măi fașe pă nebunu,
Că doar nu-i vreo greutace să vez meciu și cu unu!
Nu mă scoace dîn sărice, că dă-ț trag vrun pumn în nas
Ce învârț ca titirezu preț dă jiumăta dă șeas!
Cînd colo, năcaz, nu alta: Golu ni l-or ănulat,
Findcă picicotul nostru șică-n opsai l-or aflat.
Țîn-ce-atunși urări dă mamă, șchipături, fluierături,
Suduieli, ocări cu carul șe ieșau dîn mii dă guri.
Ba năcazul șî măi mare că-mi pierdui cășiula bună,
Cum o aruncai prea tare n-am putut s-o prind în mână.
Șî măi mult: ăi de la Poli, pînă meciu s-o gătat,
Le-o cam copt-o lu a noștrii: trii goluri, pă loc, le-o dat.
Ș-am plecat tot suduindu-i, nu c-o luarăm cu Trii-Nula,
Cât că mă omoare baba findcă m-am pierdut cășiula.
poezie de Sorin Olariu din La Poșmândre - Antologie de poezie în grai bănățean
Adăugat de Sorin Olariu
Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Sorin Olariu
Vezi și următoarele:
- poezii despre gură
- poezii despre draci
- poezii despre școală
- poezii despre urări
- poezii despre trecut
- poezii despre rușine
- poezii despre prostie
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie