Pumnalul

Hefaistos te-a făurit
Să fii în mâna răzbunării
Străjer al libertăţii, pumnal nebiruit,
Judecător năprasnic al hulei şi-al ocării.

Speranţe şi blesteme tu-nfăptueşti pe unde
Nu-i trăsnetul lui Zeus şi doarme-a legii spadă.
Tu poţi şi-n umbra tronului pătrunde,
Şi chiar pe sub veşminte de pradă.

Ca fulgerul trimis de zei, ca focul
Infernului tăişul tău luceşte,
Şi când la el tiranul se gândeşte,
De spaimă, la ospăţ nu-şi află locul.

Dar dreapta-ţi lovitură îl va ajunge-oriunde,
În cort, în templu, pe uscat, pe mare;
Nici chiar în patu-i nu se poate-ascunde
Păzit de lacăte şi de răzoare.

Vuieşte Rubiconul şi Cezar zvârle sorţii;
Se prăbuşeşte Roma şi cade legea ei.
Dar Brutus se ridică, scut viu al libertăţii;
Lovit de tine, Cezar se zbate-n gheara morţii
Lânga statuia mândra-a lui Pompei.

Răscoala se întinde cu vuietele-i hade;
Şi peste trupul crunt decapitat
Al libertăţii, trece-nsângerat
Dispretuiţul şi hursuzul gâde.

Apostolul ruinei lui Ares, obosit,
I-arată jertfe pline de obidă;
Trimis de cer tu însă ai sosit
Odată cu fecioara Eumenida.

O, Sand, sărmane tânăr, fiindc-ai apărat
Dreptatea, te-au târât la moarte;
Virtutea sfântă, însă, trăieşte mai departe
În trupul tău executat.

Şi în Germania duhul tău pluteşte
Ameninţând pe-asupritor
Şi pe mormântu-ţi fără inscripţie luceşte
Pumnalul tău răzbunător.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!