Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dacă vrei să mă faci să plâng, trebuie mai întâi să-ți vină să plângi ție însuți.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

distincțieAcest citat a fost selectat Citatul zilei pe 27 februarie 2018.
Distribuie
necunoscutNu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.

 

1
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 6 octombrie 2012:
Acum câtva timp (n-are importanță când), cineva (nici asta n-are), mi-a spus aceste cuvinte: "nu mai plângeți; mie nu-mi plac oamenii care plâng"! Am rămas fără ... plâns! Poate ar fi trebuit, să se exprime altfel!
Cert este că, eu am înțeles, cam așa-ceva: "te-am făcut să plângi (?), să fii sănătoasă; ei bine, află că, nu-mi pasă, ba dimpotrivă, mă revolți, pentru că, mie nu-mi plac oamenii care plâng"!
Totuși, nu e o diferență între "oamenii care plâng" și, cei pe care îi facem noi să plângă?!
Această întâmplare, mi-a amintit de un moment unic pentru mine (e bine să avem puncte de reper, în viața noastră): un om mare (la ani lumină distanță de mine), într-o mulțime de oameni (deci, aproape de mine fizic), mi-a văzut lacrimile șiroind, a înțeles, m-a pătruns cu privirea (doar o clipă) și, cu un zâmbet (numai pentru mine), și-a acoperit inima cu mâna dreaptă! Dreaptă, domnilor, din toate punctele de vedere!
2
anonimu's [din public] a spus pe 6 octombrie 2012:
Am văzut oameni (mai ales femei), care varsă lacrimi, dar nu plâng, și oameni (unii, chiar bărbați), cu obrazul uscat, dar cu inima plină de lacrimi. E vreo diferență?
3
Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 6 octombrie 2012:
anonimu's, până la un anumit număr de lacrimi ai dreptate. Nu volumul lacrimilor, este măsura plânsului. Nu toți oamenii plâng la fel - unii plâng doar în văzul lumii (fariseism!), alții plâng în ei (ăștia se mistuie ca niște lumânări), unii îi plâng pe alții ("nu mă plâmngeți pe mine, fiice ale Ierusalimului"). Plânsul este recomandat și ca terapie în unele boli, sau poate fi semnul de debut al unei suferințe.
4
anonimu's [din public] a spus pe 7 octombrie 2012:
As adauga d. Vedetot, ca mai e o categorie, de oameni care plang pentru a-si compensa propriile neputinte. Totusi unele femei, sunt parca mult mai frumoase cand plang, coboara pe fata lor o lumina misterioasa, celesta (a nu se intelege ca optez pentru ideea de a face femeia sa planga, numai pentru a ni se parea mai fermecatoare).
5
Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 7 octombrie 2012:
A plâns în mine Dumnezeu ...

Când mărul falnic din grădină
Bătut cu bolovani la greu
Văzu toporul la tulpină
A plâns în mine Dumnezeu.

Când îngerul s-a-ntors de la izvor
Cu cofa goală - ca un teleleu
Tot cerul s-a umplut de-un nor
Și-a plâns în mine Dumnezeu.

Când cartea mea de rugăciuni
Din mâini mi se smulgea mereu
Și focul bucuriei devenea tăciuni
A plâns în mine Dumnezeu.

Când biserica mea era să nu mai fie vie
Și crezul meu nu mai făcea un leu
Se înserau cuvintele în poezie
Și-atunci a plâns în mine Dumnezeu.

Când ciocârlia își pierdu menirea
Iar trilul-i răsuna ca un ESEU
A luat "pe loc repaos" omenirea
Să poată plânge-n mine Dumnezeu.
6
Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 7 octombrie 2012:
Frumoasă poezie, Dumnezeu intră în noi dacă ne deschidem sufletul.
7
Abramovici [din public] a spus pe 7 octombrie 2012:
Văd că ați uitat de Horațiu! Indiferent ce comentați, ajungeți tot la hora voastră, cu mere. ciocârlii și îngeri cu cofițe.
8
Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 7 octombrie 2012:
Iar tu Abramovici, mare dansator profesionist, nu poți rămâne insensibil, la trilul de ciocârlie și nu numai că te prinzi în horă, dar o și strigi cu mult talent.
9
Abramovici [din public] a spus pe 7 octombrie 2012:
Ideea unui înger sacagiu, care cară apă în cer cu cofița, tocmai de la Buzău (de ce nu de la Borsec?) mi se pare încă fezabilă. Dar imeginea îngerului "teleleu" degradat cu vulgaritate doar pentru a-i găsi o rimă lui Dumnezeu, ei, bine, imaginea aceasta nepotrivită afectează serios și poezia, și credința.
10
Abramovici [din public] a spus pe 8 octombrie 2012:
Da, Vedetot. Ciocârlia are o arie perfectă, ca partitură solo. Din păcate, trilul ei este acoperit de croncănitul orchestrei voastre.
11
Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 8 octombrie 2012:
"Am rămas fără ... plâns!"
E cea mai pură metaforă pe care am întâlnit-o în viața mea ...
Poate fi folosită ca titlu pentru o carte.
12
daniel stanciu [din public] a spus pe 8 octombrie 2012:
Vedetot, daca asta e cea mai pura metafora pe care ai intalnit-o in lecturile tale, inseamna ca se impune (in mod imperios!) sa renunti la comentarii si sa te apuci (cu ravna) de citit. Metafora cu pricina straluceste prin banalitate.
13
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 23 mai 2013:
Apropo de percepția plânsului: acest excepțional concept al lui Horațiu îmi va readuce întotdeauna acea predispoziție de a reflecta la diacronia unui simțământ!
E fascinant cum, emoția aceleiași cauze poate fi percepută în două variante radical opuse!

P.S. Octavian Paler avea dreptate în citatul său, "unii oameni au obiceiul să-ți amintească ..."! Cineva (n-are importanță cine), mi-a amintit aceste două momente contradictorii din viața mea: unul de beatitudine iar celălalt de nefericire!
14
daniel stanciu [din public] a spus pe 23 mai 2013:
Cert e ca in materie de ras lucrurile stau exact invers: ca sa-l faci sa rada pe celalalt (cititor, spectator, interlocutor) trebuie sa-ti pastrezi o mina serioasa. Cand razi de rasul altuia, ala nu e ras, ci hlizeala.
15
Girel Barbu [din public] a spus pe 23 mai 2013:
Aproape că uitasem cine sunt. Acum mi-am adus aminte. Sunt omul în care a plâns Dumnezeu!
16
Iulia Mirancea [din public] a spus pe 23 mai 2013:
Iar eu, omul care a plâns personal! Dumnezeu, pentru că ne iubește, ne cere, din când în când, să plângem noi înșine, fără să-l implicăm pe El în greșelile noastre!
17
M. Arin [din public] a spus pe 23 mai 2013:
Spinoza,
în pantheismul său,
m-a învățat că Dumnezeu
este atât de mare,
încât se confundă cu Universul.

Acum vine Girel
să mă convingă
că Dumnezeu este atât de mic,
încât încape în pieptul unui poet local.

Unde mai și plânge.
18
Girel Barbu [din public] a spus pe 23 mai 2013:
M.Arine, pe tine nu te poate convinge decât ăla cu coarne! El e fratele tău. În el crezi, în el te visezi, în el te realizezi!
19
Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 23 mai 2013:
M.Arine, tu ai plâns vreodată în viața ta? Cred că în tine plânge cel invocat de Girel.
20
daniel stanciu [din public] a spus pe 23 mai 2013:
Mariner, pai asta e avantajul incorporalitatii. Dumnezeu poa' sa incapa si in toracele unei credincios, cum la fel de bine poa' sa cuprinda intreg universul. E nicaieri si peste tot, conasule, daca incerci sa-l cuprinzi in relatii spatiale.
21
M. Arin [din public] a spus pe 23 mai 2013:
Danilo,
Dacă Dumnezeu include
totul,
atunci El este musai peste tot.

Cum adică
" e nicăieri și peste tot"?

Când spui "nicăieri"
te referi la locația Girel?
22
daniel stanciu [din public] a spus pe 24 mai 2013:
E alt gen de incluziune, puicusorule. Spre edificare, aminteste-ti ce zice Ipotesteanul despre Herr Kant (pare-se): "Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic/universul fara margini e in degetul lui mic." De altfel, panteismul lui Spinoza ni-l prezinta pe Dumnezeu ca principiu imanent al lumii (substanta, natura naturans) si nu ca pe un recipient autocuprinzator in care gasesti deopotriva comentariile tale si textele lui Spinoza, bunaoara. In spiritul lui Spinoza, principiul imanent al lumii e mai prezent decat in sufletelul dumitale. El e in tine, din cand in cand, asa cum, din cand in cand, un filosof merge la toaleta.
23
Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 26 mai 2013:
Regret comentariile... Vă rog din suflet ștergeți comentariile mele!
24
Lucian Velea [webmaster] a spus pe 26 mai 2013:
Comentariile vă pot fi eliminate doar dacă sunt de acord toți cei care v-au răspuns să fie eliminate și comentariile lor care nu ar mai avea sens.
25
Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 26 mai 2013:
De acord d-le Velea, dar cele care au fost șterse, fără ca eu să fi fost de acord, și erau destule, de ce le-ați șters?
26
Lucian Velea [webmaster] a spus pe 26 mai 2013:
Pentru că nu respectau regulamentul.
27
M. Arin [din public] a spus pe 26 mai 2013:
Domnule Velea!
Vă rog să nu ștergeți comentarii
la cererea comentatorilor.

Eu nu sunt de acord
și am drept de veto!

Scripta manent!
28
Niram [din public] a spus pe 27 mai 2013:
Veto, vetouri, s.n. - Drept axcepțional pe care îl are cineva (RECUNOSCUT PRIN LEGE SAU CONVENȚII) de a se opune adoptării unei hotărâri (DEX). Sublinierea îmi aparține și am folosit-o expres, pentru a ni se explica care LEGE sau CONVENȚIE, vă garantează acest drept?
29
M. Arin [din public] a spus pe 27 mai 2013:
Niram,
Citește comentariul 24,
stimabile.

Aici LEGEA
și CONVENȚIA
e regulamentul saitului.

În care s-a CONVENIT,
ca un comentariu să nu poată
fi retras, decât cu acordul
TUTUROR celor care au răspuns
la acel comentariu.
Altfel, comentariile lor
își pierd înțelesul.

Cum e necesar acceptul
TUTUROR,
înseamnă că fiecare comentator
are drept de veto.

Fără voia lui nu se șterge nimic,
chiar dacă ceilalți vor acest lucru.

Un motiv în plus
să te gândești
atunci când comentezi.
30
Veta M.Arin [din public] a spus pe 28 mai 2013:
Etete, "fără voia lui nu se șterge nimic". Eu cunosc mai multe cazuri, cel mai recent, Daniel Stanciu, care a cerut să i se șteargă tot ce avea postat (și nu avea puțin și de calitate), chiar dacă tu te-ai opus, invocând faptul că ai investit timp în comentarii. Fii mai prudent, sunt autori, care vor cere să le fie eliminate textele, pe care tu le comentezi.
31
M. Arin [din public] a spus pe 28 mai 2013:
Veto!

Vezi că dreptul de veto
vine de la vetum,
nu de la Veta.

Cugetă nițel
înainte de a da drumul
la comentarii.

Un AUTOR
poate cere retragerea creației sale,
dacă a ajuns și el la părertea că e mediocră.
(Nu e cazul lui Danilo, desigur, care are vervă și umor)

Evident,
odată cu "citatul"
dispar TOATE comentariile,
care, fără acesta
nu mai au obiect
și nici înțeles.

Dar a cere, selectiv,
eliminarea unor comentarii
nu se poate.
Comentariile sunt legate între ele,
sunt dialoguri pe mai multe voci.

De exemplu,
dacă tu ceri
eliminarea comentariului tău (nr. 30)
comentariul meu își pierde sensul.

Iar eu nu sunt dispus
să cotcodăcesc de unul singur
pe gardul acestui sait.

Așa că uzez de dreptul de veto,
dragă Veto!

Sigur pricepi,
că doar ai perspicacitate,
olteanco.

Fii mai încrezătoare
în vorbele mele.

Tu ești Veta lui M.Arin,
iar eu sunt M.Arin.

Nu te mai lua după Niram,
care e un M.Arin răsturnat.
32
Scurtu Sorin-Izvoras [din public] a spus pe 19 iunie 2014:
Citatul se referă de fapt la atitudinea scriitorului, ce sau a trăit, sau a inventat o fraza atât de tristă, încât l-a podidit plânsul la trăirea sau citirea ei, iar pentru un artist, actor, cântăreț etc., trebuie ca acesta să intre atât de bine în pielea personajului sau drama textului, încât să plângă la propriu stăpânit sau manifest, de tragismul momentului! Numai astfel, ca și în viața de zi cu zi, când vedem o persoană plângând CU MOTIV, ne încearcă și pe noi emoția lacrimilor amare, dar reale!
33
Agamiță [din public] a spus pe 19 iunie 2014:
Așa se întâmplă
la scriitorii mari!

Dar unii diletanți
încearcă să scrie
în registru grav,
pe un ton monumental,
patetic, lacrimogen,
tragic.

Probabil,
când scriu
se smiorcăie,
udând batista.

Dar
stângăcia exprimării
aruncă textul
în derizoriu.

În loc să-l treacă
lacrimile,
pe cititorul
avizat
îl pufnește râsul...

Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!