Oglinda oarbă
Firul de sânge care îmi iese din buzunar
firul de lână care îmi iese din ochi
firul de tutun care îmi iese din urechi
firul de flăcări care îmi iese din nări
Tu poți crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas țintuiți în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
și va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaște
o insomnie oarecare de cretă și de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o ușă
sau mai bine ca golul unei uși
și în dosul acestei uși vreau să vorbim despre memorie
vreau să mă miroși ca pe-o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn
poezie de Gellu Naum din Culoarul somnului (1944)
Adăugat de Adelina V
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre insomnie
- poezii despre fumat
- poezii despre vorbire
- poezii despre sânge
- poezii despre sculptură
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre lână
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.