Requiem
Te-am plâns pe tine ieri, ne-am plâns pe amândoi,
în joc murdar cu soarta... Azi unde suntem noi?
Cu-amorul ce l-am strâns la piept, ne-am subjugat
unei cascade de emoții într-un decor improvizat.
Strângând din colții care ne-au crescut pe spate
am pus pe jar un mic păduche de singurătate.
Am respirat adânc aer cu fier și cu impurități
pentru-a ne-alătura și noi toridelor singurătăți.
Te-aștept de-un secol amorțit și poate acum
ne vom scălda oscioarele fierbinți în praf și scrum.
Tăcută este clipa în care vom pătrunde orbi
și ne-om lăsa aripile plutind în cârd de corbi...
poezie de Ionuț Popa din Valuri (4 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre singurătate
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre jocuri
- poezii despre fier
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.