Acasă...
Pe vechile cărări îmi lunecă iar pașii,
Bătrânul codru mă-ntâmpină-n pridvor,
Acasă mă întorc mereu cuprins de dor,
Cum din războaie se-ntorceau arcașii.
Nimic mai scump ca glia cea străbună,
Nimic mai drag ca locu-acesta-n care
Trudiră toți ai mei, căzuti azi în uitare -
Doar gândul meu le mai păstreaza urmă.
Au fost, trecute vremuri! Acum pare poveste,
În tot ce-avem au pus strop de sudoare,
Au adunat mereu și au păstrat odoare,
E-un fir ce-n generații se sporește -
În marele păcat mai vezi căzând pe unii
Scoțând pe la mezat ce le-au lăsat străbunii!
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Valeria Tamas Iacob. [Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre război
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.